Veneai cu ochii-n telefon, eu cumpăram discul, când ne-am ciocnit și-am intrat unul în celălalt. Sper c-am ajuns la timp, ai arătat cu subînțeles spre Wish you were here pe care-l strângeam la piept. Am râs amândoi și aerul aromat de la Bernschutz ne învăluia. Am intrat și la masa mică ne-am atins obrajii peste meniu fără să vedem ce scrie. Facem cel mai bun rooibos din oraș, ne-a spus fata. Este prima noastră amintire, o evocăm savurându-ne îmbrățișați preferata cafea cu scorțișoară. Ca atunci.
Florina Hegedüs
În acea după-amiază nu aveam nimic în cap. Era în prag de sărbători. Fulgi coborau timid. Pe trotuar deveneau inexistenți. Și totuși, dacă mă gândesc bine, ceva ceva tot am avut în subconștient. Altfel cum de-aș fi ajuns pe strada ei, la ușa ei în care am bătut de trei ori. A deschis un bărbat cu turban. Ședea pe un covor plutitor. M-a condus în salon. I-am spus că mi-e dor de Jasmin. Doar a mângâiat o lampă și a apărut o ceașcă cu ceai. Avea aromă subtil dulce, parfum îmbătător. Mi-a împrospătat toate amintirile.
Caterina Tudorache
Bă, decât. Bărbatul își ridică privirea și apoi încercă și capul de pe masă. Bă, nu. Da. Fix. Tovarășul lui, nițel mai breaz, se ridică oarecum nesigur din cauza gravitației. Bă, da. Ăla bă. Ăla. Ceva. Pfff. Doamna de la bar, durdulie și trecută, dădu din cap a lehamite. Am și eu ficat, casă, copii. Bărbații se uitară oarecum fix. Ce ai? Copii. Da' cum ai reușit, că ești nasoală rău. Și prostuță, nu ești nici măritată. Nici la botezat vinu' nu te pricepi. Dă și tu un rând și hai cu noi sub masă.
