Eram năcăjit ca o stea cu rotunjimi, aveam nevoie de ceva pufos și prietenos cu mediul, m-am dus în oraș și m-am tot zgâit la ceva vitrine cu căciuli de blană, scumpe ca naiba, nu merita depresia mea atâta bănet, și săracii au dreptul la lacrimă și rupere de cămèșă, apoi mi-am târât picioarele neascultătoare până la podul ăla mare, apa era nebună și rea și avea nevoie de o lecție, dar ceva scârțâia în dreapta. Un ghemotoc mic și ud, ăsta părea mai amărât ca mine, l-am luat sub geacă și ne era cald.
Arthur Ianoși
Iubitei mele îi place să dea petreceri în cinstea mea, ceea ce e măgulitor, dar invită doar prieteni de-ai ei. Nu ar fi chiar atât de rău dacă nu ar trebui să fac eu totul. Nu pot să mă plâng, doar o face pentru mine. Într-o zi, m-a trimis să iau ce mai lipsea pentru grătar. Fugi, tre' să-ți vină invitații. Bineînțeles că m-am urcat în mașină, am ieșit pe alee, am făcut prima la dreapta, încă două stângi, am luat-o pe autostradă, am trecut granița, mi-am întemeiat o familie, am doi copii, sunt fericit.
Alina Ilie
o gură doar și ești alt om, unul cu speranțe, fără dureri sau datorii, totul se schimbă. Privea nedumerită către bătrânelul cu zâmbet tâmp, care avea pe tarabă o licoare magică. Păi știa el ceva despre viața ei? Știa oare că acum ea mergea spre nicăieri, cu toată avuția într-o traistă. Că plecase de niciunde, căci nu-și mai amintea de mult de unde și nu știa aici pe nimeni. Se căută prin buzunare și-i dădu un pol vânzătorului de vise iar el îi întinse o sticluță, pe care femeia o dădu iute peste cap.
