Când am văzut-o am început să urlu.
Nu face nimic, a zis, oricum nu vă auziţi, aici toţi urlă.
Totuşi, am zis, cine a tras linia?
Eu am auzit că de fapt nici nu există, cu cât te apropii cu atât se îndepărtează, e mai mult aşa, o noţiune abstractă, o idee.
Vai, i-am spus, ce frumos vorbiţi, unde aţi învăţat să vorbiţi aşa frumos?
La filosofie.
Totuşi eu am văzut-o odată, am stat pe ea, era cald, soare, vară, eram la mare.
Atunci arătaţi-mi-o şi mie.
E noapte, nu se vede. Dar putem să ne aşezăm, o s-o simţiţi.
Nu simt nimic.
Mai încercaţi. Ei, acum simţiţi?
Aud urlete.
E bine, aşa începe, sunt pescăruşi.