Făceau cumpărăturile din același loc. Ea a alunecat în zăpadă cu toate revărsate în jur. Și ochelarii strâmbi pe nas. El a ridicat-o, i-a aranjat lentilele și a ajutat-o să strângă pachetele. Și-au văzut verighetele. Și au plecat. A doua zi se căutau cu privirile. A treia își spuneau în gând că sunt fericiți. A patra s-au ciocnit unul de altul. De fiecare dată se retrăgeau rapid spre viețile lor. A mia oară s-au trezit într-o cameră de hotel. S-au îmbrățișat și ea i-a șoptit, știu că ne grăbim, te rog, dezbracă-mă încet.
Iulia Biro
De data asta, se pregătise din vreme. Nu a mai prins-o 10 seara doar cu lista făcută și turnând șampon și balsam în recipiente de voiaj. N-a mai simțit nici anxietatea năucitoare de pe la 1 noaptea, când încă n-avea bagajul terminat, iar avionul pleca la 6 și urma să fie toată ziua pe drum. A ajuns la aeroport și a vrut să predea bagajul. Nu v-ați citit mailurile, așa-i? au întrebat-o. S-a decalat plecarea, a fost la 5:30. Mai avem un bilet la avionul de diseară, doriți? N-a putut să răspundă, râdea cu lacrimi.
Dorin Vasile
Refuza florile de 8 Martie, cadourile ieftine și bărbații grăbiți. Îi corecta la fel cum ne corecta greșelile declinării la limba latină: fără milă, fără regrete. Anii au trecut prea repede. Am revăzut-o întâmplător. Timpul are răbdare, mi-a spus. De ce n-aș avea și eu? Știam că vorbea despre el, despre acela pe care-l aștepta fără grabă, fără disperare. Am înțeles că unele vieți nu sunt povești de iubire, ci de așteptare. Nu resemnare, ci victorie tăcută. Sau o liniște pe care nimeni nu o mai întrerupe.
