Oare de ce întârzie poștărița? O fi pățit ceva? Luna trecută spunea că trebuie să ajungă la cardiolog pentru că a început să obosească. Sună. Ea e. Intră, îți fac un ceai mai bine decât cafea? O cafea, dacă nu e prea mare deranjul. Să vă dau pensia, să nu uit. Două lingurițe de zahăr. Cât mai aveți până strângeți banii pentru călătorie? Mai am cinci luni. Strâng de când am ieșit la pensie, 17 ani. Și mai aveți curaj să plecați la Polul Sud la 80 de ani? Da. Cred că trebuie să mai reduceți zahărul.
Dan Banu
Așa am cunoscut-o. Avea o bicicletă roșie și azvârlea bancnotele dintr-un rucsac lila în timp ce pedala pe Calea Victoriei. Cei mai mulți le ridicau cu amândouă mâinile și le vârau în sân. Erau ușor de cules și se adunau grămadă. Nu apucau să facă prea mulți pași și simțeau picioarele și aripile lor pe trup. Oripilați, își sfâșiau cămășile, dar era prea târziu. Fluturii, tot mai mulți, se agățau în păr, în haine, în piele. În urma ei, mici colonii de fluturi și nici țipenie de om. Doar liniște.
Titela Durnea
Își relaxează diafragma și numără până la cinci. Apoi o contractă, trăgând tot aerul din încăpere. Mâna-i tremură în timp ce numără hârtiile de-un verde otravă. Privește cu repulsie cearceafurile îmbibate cu transpirație. Își scutură capul s-alunge imaginea mâinilor masive, păroase. O dor sânii, vineți de apăsări. Apoi ochii îi sclipesc preț de-o secundă: Miruna va avea ghiozdan. Să nu uite să-i ia și unicornul. Și înghețată de fistic. Își trage rochia și pleacă iute, sub privirea dezinteresată a recepționerului.
