Împing ușa grea iar scârțâitul ei familiar mă întoarce cu zeci de ani înainte. De sub pânzele de păianjen, ochii Ducesei mă scrutează, iritată de intruziunea neanunțată. Cândva, din plictiseală sau milă, niciodată nu am știut, mi-a descifrat tainele notelor muzicale. Lecțiile de pian se desfășurau sub privirile înghețate ale celor trei pisici ale acesteia. Pisici care, la moartea Ducesei, au primit moștenire castelul. Cu mâinile dansând pe clapele pline de praf, îngheț când trei perechi de ochi verzi mă țintuiesc.
Vero Anttheia Teodoru
Primul în curte a fost Pandele, următorii Leo și Pic, dar niciunul nu s-a ridicat la înălțimea înțelepciunii primului sosit care se purta elegant și călca ca un prinț, nu aveai cum să nu observi aceste chestiuni fine. Medita ore în șir sub frunze de mentă și când se făcea fără două minute, hop, apărea, puneai ceasul. Pleca plictisit, uneori nemulțumit. În ultimul timp dispărea câteva zile apoi revenea. Ne bucuram când reapărea. Ochii îi luceau din ce în ce mai ciudat când l-a înghițit întunericul.
Eugenia Crainic
Am găsit-o pe marginea drumului, părea că face autostopul, era udă de sus până jos, ploua, tânjea după o cabină caldă de tir, am luat-o, am mângâiat-o, s-a dat și ea pe lângă mine, m-a cucerit cu ochii ei albaștri, de pisică regală din Siam, nu reacționa la pliculeț, ci la cash și card, am luat-o de suflet, sunt fericit, se pisicește mai ales în weekenduri și la Mall, când nu se uită nimeni scoate limba și miaună languros, iar eu îi cumpăr orice, că altfel îmi sare-n cap și lasă păr, probă de divorț.
