L-am luat, l-am mângâiat, îl urc în mașină, pornesc motorul, îi pun melodia lui preferată, apăs accelerația, bag într-a-ntâia, fac dreapta, opresc la semafor, îl privesc în ochi, îl mângâi iarăși, pornesc din nou, îl înjur pe cel din față, trag nervos parasolarul gri, mă privesc în oglinda mică, intru în sensul giratoriu, accelerez, îl mângâi, dau muzica mai tare, continui, parchez, opresc, îl iau în brațe, deschid ușa, intru, las cheia să-mi scape și îi spun că eu nu pot să-l duc la castrare.
Alex Micu
Transpirația îmi intrase în ochi și aproape că nu vedeam nimic. Cu greu ajung la chiuvetă. Pe canapea, în living, se purtau discuții despre ținute elegante, despre restaurante șic și muzică. Din păcate nevastă-mea are o singură prietenă. Și aia, nimeni alta decât râzgâiata de soră-mea. Plănuiți ceva? Vrem să ieșim în oraș, nu ne duci tu? Nu, altețelor. Vă duceți singure. E curată mașina? Da, dacă o spălați. Am fost cu ea pe câmp, pe terenul inundat. Se privesc și oftează. Nici în seara asta n-au să iasă nicăieri.
Siranuș Hakobian
Stan e motanul vecinilor de la țară, dar se preface că e motanul meu. Cum apar acolo, se împleticește printre picioarele mele și trepidează ca un diesel, mai ales în fața frigiderului. Îi scap o bucată de carne și-l mângâi pe spate. Se lasă convențional mângâiat, apoi se depărtează să-și lingă în liniște blana, acolo unde i-a spurcat-o mâna mea. Nu știu dacă mă place, însă Stan, suflet nobil, îmi dă dovezi de dragoste. Ultima mi-a adus-o în mijlocul bucătăriei: un șobolan rupt în două, cu mațele la vedere.
