Dumnezeu mă iubește, sunt cel mai căutat pictor de biserici. Mă spovedesc săptămânal, țin toate posturile și nu lipsesc de la Sfânta Liturghie. Aici, în jurnalul în care scriu, se află adevărul. Încă puțin și lucrarea va fi gata. Jertfa e necesară, aleg persoana pe care o voi izbăvi, apoi chipul acesteia stă la loc de cinste, printre sfinți. De zece minute mă uit la tânăra care vorbește cu preotul. E de o frumusețe ieșită din comun, o văd deja pictată, la picioarele Mântuitorului.
Cristian Palade
E căldură mare-n iad. Merg toate cazanele la capacitate maximă. Scaraoschi transpiră abundent și se plictisește de moarte. Pe la prânz, plin de draci, Necuratu' coboară pe pământ, deghizat în om de afaceri. Când ajunge-n dreptul unei biserici oarecare, o băbuță-l roagă s-o ajute să treacă strada. Hai, bâști, babă nebună, îi șuieră Ucigă-l Toaca, printre dinți, amabil cum îl știm. Baba-și face o cruce mare, scuipă-n pământ cu obidă și-i răspunde răstit: ptiu, arză-te-ar focu' de nebunu' dracului.
Dan Banu
Nu suferea popii. Și nici bisericile. Ce-i trebuie omului un drămuitor de cărări, ca Procust? Toți suntem ori mai mari, ori mai mici. Asta nu însemna că nu vorbea cu Dumnezeu. Avea petecul lui de cer, între Canopus, Avior și Miaplacidus. Acolo îl avea pe Dumnezeu în gazdă. Stăteau adesea de vorbă. Despre lume, despre vise, despre fete. Când s-a îmbolnăvit mumă-sa și-a rămas înțepenită în poarta veșniciei, și-au vorbit iar. Știu că nu poți face nimic aici, dar ține-o de mână când o trece dincolo.
