Era ciudat. Nu mai bâzâia normal, ci răgea precum o fiară. Pe ușă, un bilețel prins cu magnet: De azi nu mai țin carne. Respectă-mă. L-am deschis și tot ce aveam acolo - ouă, salam, brânză - dispăruseră. Rafturile erau pline cu germeni de grâu, quinoa și tofu. Frigiderul vibra, ca și cum ar fi aplaudat noua sa orientare. Am încercat să bag un pachet de șuncă, dar ușa s-a trântit prinzându-mi mâna. În casa mea, frigiderul devenise activist, iar eu, ostatic. M-am trezit gâfâind, cu tricoul transpirat lipit de piele.
Gheorghiță Mircea
Am cumpărat un frigider AI. Pornit, a început sa se plimbe prin casă, e faza în care te învață, se setează în funcție de cum te percepe, e un frigider la care nu te duci tu, se duce singur la piață să facă cumpărăturile și vine el la tine. A privit cărțile din bibliotecă, în 5 sec a terminat din cloud tot ce am citit eu într-o viață. În dulap s-a uitat atent la cămășile înflorate, geci punk cu ținte și costumele XXXL de azi. Apoi s-a dus la piață fredonând ceva de Doors și a adus varză și vodcă. Mâine îl returnez.
Ionuț Morariu
Viața e scurtă, dar adevărul trăiește mult. Să spunem dar adevărul. Precum că nu. Dragostea nu trece prin stomac. Dragostea trece prin frigider. Ergo, frigiderul mi-e plin de carne. Sau, mai bine zis, era. Până când frigiderul meu a spus nu exploatării oamenilor de către om. Scanda într-una: libertate pentru casnice și electrocasnice. Înspăimântat de perspectiva abstinenței, m-am oferit să-l internez la cel mai bun centru de reparații. M-a refuzat. Cică nu-i stricat. Doar s-a trezit în conștiință.
