La al cincilea apel am răspuns. Tanti Flori de la doi bucuroasă că a dat de mine m-a întrebat dacă sunt bine. În afară de faptul că mă coc în tren, pe drumul de-ntors de la mare, sigur. Mi-a zis că la noi după furtună se stă tot fără curent. Mi-a urat drum bun și a închis. Nedumerirea mi s-a transformat în bănuială când am intrat în scară, apoi în certitudine când am deschis ușa apartamentului. M-am repezit să deschid geamul ținându-mă de nas, dar am alunecat pe balta maronie cleioasă din fața frigiderului.
Fabiola Stoi
Iubi mi-a spus că nu mai vine la mine, cică frigiderul meu e ca o măcelărie. Carnivor convins, nu înțeleg cum poate trăi doar cu salate. Dar programez o surpriză și cumpăr frunze, legume, semințe și alte nebunii vegane, poate o înduplec să stăm și pe la mine. Apoi o invit joi seara să gătim împreună, visând la un weekend prelungit după modelul vacanță la tine acasă. Deschide frigiderul și aud: ce-i cu tristețea asta de mâncare vegană? Eu sunt vegetariană. Hai să luăm un caș și niște ouă, să nu murim de foame.
Ana Ludușan
Nu înțeleg cum se plictisesc unii oameni. De copil am simțit urgența timpului și scurgerea lui implacabilă. În aerul electrizat din jur plutește o prezență materială, o nostalgie. Dacă aș cunoaște obiectul acestor nostalgii aș găsi cele mai bune răspunsuri. Dar nu fac altceva decât să așez nostalgiile, una lângă alta, să umblu încet, nu cumva să stârnesc duhurile rele. Închid ochii, visez. Un cașcaval uriaș se rostogolește spre mine, salivez, sunt flămând de îmi ies ochii, mă trezesc, deschid frigiderul, o ceapă.
