Calc încet. Apăsat. Mai ales cămășile lui. Le aliniez perfect, fără să clipesc. Încă-i mai păstrează parfumul. Nici din ale mele nu a dispărut de tot mirosul fricii. Și nici cel al durerii. Calc. Nu gândesc, doar mă țin ocupată. Dacă mă opresc, apare tot. Așa că doar calc. Orice, fără pauze. Mă uit prin material, nu la el. A rămas doar gestul: mișcare, presiune, abur. Le împăturesc încet, una peste alta. Ele nu întreabă, pentru că știu de ce nu s-a întors. Acum calc. Și, dacă aș putea, l-aș călca din nou. Mai lent.
Dana Rus
Audaces fortunat iuvat, își spuse, citând din autorul ei preferat. Îi adora subtilitățile semantice, poezia limbajului, voluptatea clasică a declinărilor care-i umpluseră nopți întregi înaintea examenelor. Reflectă scurt la anii de pasiune absurdă, spunea soțul, pentru o limbă moartă, spuneau elevii. Își alungă valul de emoții care-i amenința coșul pieptului. Reciti rapid: Ofer ajutor competent pentru îngrijire copil, în fiecare după masă și la sfârșit de săptămână. Meditații și menaj ușor. Send.
Tibor Szente
Cobor treptele încet, tiptil, să nu trezesc pe nimeni. Nici măcar bănuieli nu vreau să trezesc. La ora asta am timp să îmi sortez cavalcada de gânduri ce îmi tăvălesc mintea necontenit, de dimineața până seara. Spăl trei pahare și ibricul uitat pe aragaz. Cam puțin, abia am avut timp sa iau gândurile să le așez pe culori. Alandala, în stive mari. Mătur holul în fix patru minute. Mai am de gândit, de sortat. Desfac masa de călcat și mă uit fericit spre grămada enormă de rufe strânse de la uscat.
