Odată intrat într-o casă din Dobromir, să zicem, poți avea surpriza ca, vrând să vezi curtea din spate, să te trezești pe o stradă din Istanbul. Transportat de o culoare, de un cuvânt sau de un obiect, te poți plimba dintr-un loc în altul la nesfârșit, străbătând nu doar distanțe mari, ci și perioade lungi de timp - asta pentru că unele dintre casele din Dobrogea fotografiate au dispărut în ultimii zece ani, iar copiii care le-au locuit sunt acum adulți, în timp ce scenele din Fatih aparțin prezentului.
Călătoria este și o evadare din realitatea satelor din România sărăcite, cu comunități izolate, ale căror singure promisiuni - și capcane - sunt un ritm lent al vieții și câmpul nesfârșit. Chiar dacă timpul, distanța și mai ales șansele în viață îi separă pe cei din fotografii (fiindcă, în ciuda zonelor sărace, Fatih face parte dintr-o fostă capitală a mai multor imperii), rămân momente, gesturi și imagini care se repetă, poate, în ecou, și pe care ei le împărtășesc.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
