Ținutul Pădurenilor

Explorez de foarte mult timp ruralul românesc, și întotdeauna mă întorc cu o deosebită plăcere și curiozitate de copil. Însă, de data aceasta s-a întâmplat ceva ce rar se înfăptuiește. Pătrunzând în Ținutul Pădurenilor, parcă totul s-a schimbat, timpul a înghețat - alături de bocancii din picioare -, iar ceața a creat o atmosferă specială. Razele soarelui au ieșit timid de după norii încărcați doar când era nevoie de puțină lumină contrastantă, stranie pentru a accentua stările, trăirile de la fața locului.

Pădurenii, care încă nu au părăsit acest loc și poate nici nu vor pleca vreodată, m-au primit cu căldură în inimă și deschidere. Parc-aș fi fost fiul rătăcitor revenit acasă după mulți ani. Am descoperit locuri, oameni, povești greu de digerat, dar transmise cu naturalețe ieșită din comun.

Fotografiile nu doresc să spună o poveste, ele sunt reflexia trăirilor mele din momentul declanșării. Nu contează dacă ies din tiparele obișnuite - nu vreau să documentez situațiile, încerc să deschid uși către intimitatea sufletului privitorului.

Cu siguranță povestea fiului rătăcitor nu s-a încheiat aici, va continua sa revină să-și continue terapia prin fotografie și omenie.

Mulțumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui material!

(click pe oricare fotografie pentru slideshow)