În vara de la 13 ani, a venit în sat Louise, noi îi ziceam Luiza lu Palancă croitoru, francezii n-au așa ceva, vecina de vis-à-vis era căsătorită cu-n francez ce mirosea a mucegai, noi ne jucam de-a fațeascunselea, ea tot striga cherchez, cherchez, credeam că zice cucuruz, s-a ascuns în frigiderul din grădină, a zis entrez, i-am pus mâinile pe țâțe și pe buci, m-a învățat sărutul franțuzesc, i-am zis vrei să fii soția mea și după zece ani mi-a dat răspunsul, dar eu știam de-atunci că am găsit-o.
Gladiola Chete
O femeie berbera cu burka maro mi-a prins mână și a început să o picteze forțat cu henna. Pentru copii, repeta într-una. Pictură pentru noroc, iubire și fericire, mai adăuga fără să ridice capul. Căutam să mă adresez omului de sub veșmintele acelea distante și gesturile disperate, căci mă abandonasem încercărilor ei de a face banul zilei pentru copii, fie că existau sau nu. Nu aveam cu cine, simțind că vorbesc cu un maldăr de țoale mișcătoare. Sunt din România, spun. Atunci, a ridicat capul. Săraci și voi, mi-a zis.
Cristian Nedelcu
Sandu își bătea nevasta. Fără motiv. Vorba aia: știe ea de ce. Apoi au apărut fetele, Ilinca și Măriuca. O luau și ele pe coajă, așa, pe nepusă masă, ori de câte ori Sandu trecea pe la cârciumă. Vorba aia: bătaia-i ruptă din rai. A trecut timpul, muierea s-a prăpădit, fetele s-au dus care-ncotro, iar pe Sandu au început să-l lase puterile. S-a însurat c-o moldoveancă rea de muscă și plină de venin, care i-a mâncat agoniseala și l-a băgat în pământ de inimă rea. Vorba aia: Dumnezeu e femeie. Și femeia-i dată dracu'.
