Mă însor. Până acum aveau grijă de mine ai mei. Gata. Ajunge. Au îmbătrânit și au început să dea rateuri. De acum trebuie să aibă grijă de mine nevasta. Nu ăsta e rostul femeilor? Să fie mame? Nu o să fac greșeala prietenilor mei de a face copii. Am văzut cum se schimbă femeile după ce fac copii. Te trec pe locul doi. Nu aș suporta. Eu am fost singurul copil din familie. Cât de groaznic trebuie să fie să fii nevoit să împarți jucăriile cu altcineva. Stop. Țâțele astea sunt doar pentru mine.
Mona Zelenco
Când burnout-ul îți bate la ușă cu vizorul acoperit și așteaptă pervers momentele de slăbiciune, când relațiile zgârie răni adânci iar crustele nu mai apucă să se formeze, când cei din jur te sufocă cu judecățile lor iar respectul tinde să devină un termen perimat, când noul stil de viață te copleșește iar anii cad rapid peste tine și te strivesc fără milă, respiră adânc, netezește-ți sufletul șifonat, alungă povara de pe umeri, reglează metronomul inimii, pune-ți căștile și lasă muzica să-și facă treaba.
Răzvan Dițescu
Mi-a venit într-o sâmbătă, în timp ce curățam cada. Se pare că există o legătură între curățatul căzii și claritatea pe care o tot cauți în cărțile de dezvoltare personală. Freci, freci, și la un moment dat mintea renunță să mai fugă. Rămâne acolo, cu tine, lângă cada aia. Atunci am înțeles că mă sabotam metodic, cu precizie chirurgicală, de ani de zile. Nu din slăbiciune. Din obișnuință. Subconștientul preferă o suferință familiară uneia noi. El știa asta, eu nu. Din acel moment am știut ce am de făcut.
