Aveți o soluție? Pentru? întrebă vânzătoarea pierdută-n scrolul telefonului. Pata asta de cafea, îi răspunse bărbatul. Femeia-și ridică privirea doar până-n dreptul petei. Iese cu apă rece. Nu aveți nicio soluție? insistă tânărul. Ea se opri și-l privi pe de-a-ntregul. Frumușel, curățel, dar bluza pătată era și teribil de boțită. Luă o hârtie, scrise ceva și i-o întinse. Treci diseară pe la mine, s-ar putea să am o soluție. El vârî bilețelul în buzunarul de la piept și ieși agale din magazin. Funcționa întotdeauna.
Caterina Tudorache
Pompilian Zaharescu s-a copt puțin cam destul. Anul ăsta bate 50 și nu am zice chiar de primăveri. Intelectual rasat, adică doar cu mustață, Pompilian a considerat toată viața că e prea devreme să orice. O singură femeie nu putea beneficia de atâta frumusețe, talent și educație. Talentul încă nu îl descoperise, dar zăcea undeva între tălpile butucănoase și urechile lui mari. Serviciu încă nu avea, trăia din pensia mamei. Azi s-a hotărât să se așeze la casa lui, așa că a dat un telefon. Mamă, mă mut la tine.
Andreea Marza
Sunt de acord. Exact cum spui. Vai, dar cum de nu m-am gândit la asta? Sunt un prost, iartă-mă. Cum zici tu, iubire. Atât. Gratis și eficient. Nu cinci ani de terapie de cuplu. Nu genți sau bijuterii scumpe. Nu excursii în Maldive. Relația merge perfect. Happy wife, happy life. Stau confortabil sub papucul ei de prințesă gingașă. Pupa-i-aș eu tălpile divine. Prietenii zic că sunt un pămpălău. Sunt doar un bărbat liber, care s-a lepădat de masculinitatea toxică și de eul egocentric. Asta spune chiar ea.
