Pleci din Limenas și alegi să înconjori insula în sens invers acelor de ceasornic, urmând drumul de coastă.
Prima oprire vine repede: Glikadi Beach. Relativ ascunsă, având forma unui golf în miniatură liniștit, înconjurată de pini și vegetație bogată, Glikadi este una dintre acele plaje care oferă încă senzația de refugiu. Apa are nuanțe de turcoaz, iar umbra naturală a copacilor ajunge aproape până la mal. Sau mai bine spus, ajungea. În anul de grație 2026 în care am vizitat pentru a patra oară "insula de smarald" am avut surpriza neplăcută de a vedea că aproximativ jumătate de plajă a fost afectată de un incendiu ce a mistuit superbii pini ce o străjuiau.
Drumul continuă șerpuit pe deasupra mării. La unul dintre punctele panoramice de pe coastă merită să oprești câteva minute. În spate rămâne Limenas, iar în față se deschid priveliști largi către Marea Egee și Grecia continentală.
Următoarea oprire este Glyfoneri Beach. Mai mică și mai puțin cunoscută decât alte plaje ale insulei, oferă ape limpezi și o atmosferă liniștită. Este genul de loc pe care mulți îl descoperă întâmplător și îl țin minte mai mult decât plajele celebre.
Continuând spre vest, treci pe lângă Muzeul Măslinelor și al Uleiului din Skala Prinos, o mărturie a uneia dintre cele mai importante activități tradiționale ale insulei. Măslinii sunt prezenți peste tot în Thassos, iar peisajul acestei părți a insulei este modelat de ei. Partea vestică a insulei are un caracter diferit. Plajele sunt mai puțin amenajate, unele aproape sălbatice, iar traficul mi se pare considerabil mai ridicat decât pe coasta estică. Drumul alternează între zone împădurite, plantații de măslini și mici golfuri care apar și dispar după fiecare curbă.
Înainte de a ajunge în Skala Kallirachis treci pe lângă o plantație de măslini în care sunt împrăștiate sculpturi în marmură.
Ajungi apoi în Skala Kallirachis, un sat pescăresc liniștit, cu ritm lent și atmosferă autentică. Aici pare că timpul curge altfel. Bărcile de pescuit, tavernele de pe faleză și localnicii care își văd de rutina zilnică oferă o imagine a Thassosului tradițional. După Skala Kallirachis, drumul urmărește îndeaproape țărmul. Apar câteva complexe de bungalouri construite aproape de apă cu vedere spre Muntele Athos, silueta sa fiind vizibilă peste mare.
Ajungi apoi în Skala Maries, unul dintre cele mai pitorești sate de coastă din sud-vestul insulei. Portul mic și golful protejat creează un decor tipic grecesc. După ce treci de Trypiti Beach, apare o mică plajă ascunsă între stânci și vegetație. De acolo, șoseaua începe să coboare ușor către Limenaria, al doilea oraș ca mărime al insulei.
Treci apoi prin Potos, una dintre cele mai animate stațiuni din Thassos, și ajungi la Psili Ammos Beach, una dintre cele mai apreciate plaje din sudul insulei. Nisipul fin și apa puțin adâncă în apropierea malului explică popularitatea sa.
Continuând spre est, de la drumul principal se desprind mai multe drumuri secundare către golfuri izolate. Un astfel de drum de pământ conduce spre Kalami Beach, o zonă mai puțin vizitată, unde natura domină încă peisajul.
Până aici traseul a fost relativ blând, cu urcări și coborâri scurte. Din sud-estul insulei însă, relieful începe să devină mai spectaculos. Drumul urcă și coboară în continuu, oferind priveliști impresionante asupra coastelor stâncoase. Unul dintre cele mai cunoscute obiective naturale ale insulei este Giola. Nu este o plajă, ci o piscină naturală formată în stâncă și conectată cu marea. Valurile reîmprospătează permanent apa, iar contrastul dintre stâncile deschise la culoare și albastrul mării este spectaculos.
Puțin mai departe, pe o stâncă abruptă deasupra Egeei, apare Mănăstirea Arhanghelului Mihail. Amplasarea ei este impresionantă: clădirea pare suspendată deasupra mării, iar priveliștea de pe terasa mănăstirii este una - cum altfel? - spectaculoasă. Drumul continuă spre Aliki, unul dintre locurile care combină cel mai bine istoria și natura. Pe o parte a peninsulei se află Aliki Beach, iar pe cealaltă se găsesc vestigiile arheologice și vechile cariere de marmură care au făcut faimoasă insula încă din Antichitate. Blocuri de marmură pot fi observate și astăzi atât pe uscat, cât și sub apă, în apropierea țărmului.
De aici începe partea mea preferată a insulei.
Pe măsură ce înaintezi spre nord-est, măslinii încep să lase locul pădurilor de pini. Aerul pare diferit, mai răcoros, iar verdele devine mai intens. Este una dintre cele mai frumoase schimbări de peisaj pe care le oferă Thassos-ul.
În curând vei ajunge la Golden Beach. Dacă la malul mării se găsesc Skala Potamia și Chrysi Ammoudia, câțiva kilometri mai sus, la poalele muntelui Ypsarion, se află satul Potamia. Considerat unul dintre cele mai frumoase sate tradiționale ale insulei, Potamia păstrează atmosfera autentică a Thassosului de altădată. Casele construite din piatră și acoperite cu țiglă roșie sunt răspândite pe versanți, printre platani și izvoare de munte. Străduțele înguste invită la plimbare, iar priveliștile către Golful Golden Beach sunt superbe. După o zi petrecută pe plajă, o incursiune prin Potamia oferă o perspectivă complet diferită asupra insulei: mai liniștită, mai răcoroasă și mult mai apropiată de tradițiile locale.
Cobori spre Golden Beach, una dintre cele mai lungi și mai apreciate plaje ale insulei. Stațiunile Skala Potamia și Chrysi Ammoudia se întind de-a lungul golfului, iar fundalul este dominat de munții acoperiți de păduri. Majoritatea prietenilor mei prefera zonele din vestul și sudul insulei, însă pentru mine aceasta este zona cea mai frumoasă, cu combinația perfectă între mare și munte.
După ce te-ai cazat, mai rămâne timp de o aventură.
Nu departe de Chrysi Ammoudia se află Vathi Beach, un golf mic și spectaculos ascuns între dealuri împădurite. Apa are nuanțe intense de turcoaz, iar relieful din jur creează senzația unui mini-fiord mediteraneean. Este unul dintre acele locuri care demonstrează cât de variată poate fi coasta estică a insulei.
Drumul către Saliara, cunoscută și drept Marble Beach, părăsește asfaltul și se transformă într-un drum forestier folosit inițial pentru exploatările de marmură. Pe anumite porțiuni este îngust, prăfuit și poate deveni dificil atunci când două mașini se întâlnesc. La capătul lui te așteaptă una dintre cele mai fotografiate plaje ale insulei: un golf mic cu pietricele albe de marmură și ape turcoaz.
Thassos-ul nu este doar o colecție de plaje. Este o insulă care își schimbă permanent chipul. În nord găsești golfuri umbrite de pini, în vest sate liniștite și plaje aproape sălbatice, în sud stânci dramatice și priveliști spectaculoase, iar în est unele dintre cele mai frumoase peisaje maritime din nordul Greciei.
Poate că tocmai această diversitate face ca un simplu tur al insulei să se transforme într-o experiență memorabilă. La finalul zilei rămân imaginile cu marea care apare după fiecare curbă, mirosul măslinilor și al pinilor încălziți de soare, lumina aurie a apusului și senzația că ai reușit să descoperi mult mai mult decât o destinație de vacanță.
Ai descoperit o insulă care te face să încetinești și să privești mai atent.
(foto: Răzvan Dițescu: 2017, 2022, 2024, 2026)