Poezie - Ziua 5: Elveţia - Turcia

Îţi mai aduci aminte?

Milostivele pauze care ţîşneau uneori, spărgînd această obsesie a veşniciei, melodiile, chipurile şi, dintr-o dată, chiar pe nisipul ţărmului absolut, ultimul rămas-bun al timpului...

Lumina se preschimbă, întocmai precum vocea.

Nu mai este martorul sleit al unei agonii.

Ci din nou soare, rază prelungă şi vie care îngenunchează pe marginea cearşafurilor, într-o sălbatică strîngere de aripi.

(Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc)


au înţeles
ce
s-a întîmplat
cînd
au descoperit
aripile
uitate
în patul în care
ne-am iubit

din ziua
aceea
toate
femeile
din oraş
merg
la croitoresele lor
să-şi coasă
aripi

(Traducere din limba turcă de Sara Durma)