Ultima avancronică
| Pe vremea când eram mai mic, prin '56, vreau să zic, aflasem că faimosul Puskás sărise, peste roşul zid, în curte la Real Madrid... Generalissimul, vipuşca nu şi-o îngropase,-odat' cu el, iar când Nichita Hruşciov, puşca şi-o uşurase, cu mult zel, de gloanţe,-n Budapesta, - Puskás sărise gardul la Real... Deşi cam pare ireal, tot fotbalul spaniol consta în, pentru mine,-acest Real; echipa Spaniei nu conta, nici nu-i eram fan sau feal (cum n-am ajuns, nici azi, să-i fiu). Germania era altceva; şi (cum eram, prin mamă, fiu, pe sfert, al ei) era ceva mai simplu să le devin fan lui Walter Fritz, lui Helmut Rahn, fără să-i văd cu mingea, - pentru că-atunci, ne-ngrămădeam, de zor, să ascultăm, sub difuzor, pe stradă, ce făcea vre-un centru înaintaş sau vre-un goalkeeper, crezându-l pe cuvânt pe hiper- velocele locvace speaker. Ci, astăzi, când îi ştiu pe Iker, pe Ramos, pe Puyol, pe Reina ş.a. (cărora el Rey Juan Carlos, ba chiar şi la Reina Sofia de España li-s aficionados), greu de zis cu cine, mâine seară, am să ţin: ¿cu-aceştia, - sau cu Lahm, Schweinsteiger, Ballack, Lehman, Enke?... Încât e cert că tot ce poţi să faci, este să-l laşi pe toţi în voia Sorţii, - pezevenche mânuitoare-a Marii Roţi. |