Timpul jocului şi cel al pregătirii - Ziua 10: Austria - Germania / Polonia - Croaţia

Viaţa noastră este ritmată între timpul în care se joacă şi cel în care ne pregătim.

Ca şi scena, terenul de joc se împarte în două: spaţiul de acţiune, de concentrare a acesteia, şi spaţiul de aşteptare, de pândă, de tacită organizare, care se transformă neîncetat unul în celălalt, precum apa trecând de la un nivel al cascadei la celălalt. Cascada însă, ca într-un desen de Escher: apa poate cădea şi în sus...

Austria: Ultima zi de spectacol la Viena. În repetiţii (şi în draci) până atunci, ne-am repezit dimineaţa care mai de care să «vizităm». Câţiva dintre noi am fugit la Prater, faimosul parc de distracţii. Nebunie curată. M-am dat în câte şi mai câte: în maşinuţe, în tot felul de roţi mici şi mari, în leagăne şi lanţuri. Ceea ce însă m-a dat peste cap, şi la propriu şi la figurat, a fost o sală total lipsită de lumină în care, în momentul când intrai îţi pierdeai nu numai echilibrul ci şi orice noţiune a acestuia. N-am înţeles cum funcţiona. Nu am simţit prezenţa niciunui fel de mecanism. Situaţie reală? Iluzie? O stare intermediară, ciudată, ca în timpul unei reuşite improvizaţii de dans, unde căutarea echilibrului devine mai interesantă decât echilibrul însuşi.

Germania: Germania pentru mine, în artă, este fără nici o ezitare: Pina Bausch. Într-o acalmie între două spectacole cât se poate de electrice la Paris o "scot" pe Pina la plimbare, pe cheiurile Senei. O îngheţată de ciocolată (cea mai bună de pe lume, Bertillon, vândută la un ghişeu pe atât de micuţ pe cât coada amatorilor este de mare) în Isle St. Louis. Apoi la biserică. Catedrala Notre Dame unde un nebun total improvizează la orgă o muzică de pe altă lume. Fulgere şi tunete.

Jocul între Spectacol şi Relâche. Între energia cinetică şi cea potenţială. Amândouă necesare nu numai ca una să o dovedească pe cealaltă, ci mai ales pentru minunile pe care le poate crea transformarea lor dintr-una într-alta.

Să fie oare energia potenţială cea a Îngerului din Om? Pe când energia cinetică cea a Omului din Înger? Scântei de strategie şi flăcări de mişcare.

Polonia: Chopin. Fără doar şi poate. În tot ce are mai occidental Polonia slavă. În tot ce are mai slav spiritul occidental al Poloniei.

Croaţia: Furtună electrică la Split. Unicul meu spectacol în Croaţia. Toate în jur (chiar şi lebedele) se învolbură şi sunt luate de vânt. În afară de spectatori, care stoic nu se clintesc de pe scaunele care încearcă să zboare de sub ei. Şi prima noastră balerină, Cristina Hamel, lebăda albă înfiptă într-o poantă, într-un interminabil arabesque în centrul scenei. Amintire de fulger palid, nemişcat şi sublim pe cerul negru şi mişcător al dezlănţuirii din jur.

Spectacol. Meci. Viaţă.

Pură electricitate. Pozitiv / Negativ.

Electrocutări şi neutralizări.

O fi oare ca în algebră? Că (+) cu (+) ca şi (-) cu (-) fac (+), dar că (-) cu (+) fac minus?

În joc ca şi în dans: probabilităţi, nu certitudini. Certitudinile te fixează, sunt statice. Probabilităţile sunt dinamice. Care lasă uşi deschise înspre situaţii şi dimensiuni necalculate dinainte. Socoteala de acasă să nu se potrivească cu cea din târg! Orişicine poate cunoaşte reguli şi legi. Toată lumea poate dezvolta cunoştinţe şi posibilităţi fizice. Nimeni însă nu poate şti dinainte cum se va termina un meci, nici cum va fi un spectacol până când nu cade cortina.