Artiştii în care cred(em) - Ziua 11: Olanda - România

Fotografiile lui Lidwien van de Ven nu capturează spectaculosul, ci mai degrabă geografiile duratei prelungite: în ele subzistă orbirea vizuală faţă de bombastic, exploziv şi senzaţional, dar şi dezinteresul de a căuta toate aceste lucruri cu orice preţ. Este vorba, aşadar, despre efortul delimitării de ceea ce înseamnă fotografia de presă. O anumită pregătire precede mereu întîlnirea cu artista olandeză. Descifrarea motivelor angajate presupune întotdeauna activarea conştiinţei politice a lumii în care trăim: poţi avea impresia că subiectele pe care le abordează van de Ven îţi sînt cunoscute, dar trebuie să te declari ulterior înfrînt, descoperind în fotografiile sale invizibilul care nu transpare niciodată în ştirea de presă sau în media.

La documenta 12, Lidwien van de Ven a prezentat o instalaţie fotografică intitulată document, care arhiva modul său de a percepe punctele de colaps dintre religie şi politică. Survolul geografic se desfăşura între Europa Occidentală şi Orientul Mijlociu. Titlurile lucrărilor sale constau din locul şi data unde au fost făcute acele fotografii. În subsidiar urmează notiţele sale vizavi de instantaneu, contextualizîndu-l şi re-amplasîndu-l în realitatea politică din care obturatorul fotografic extrage evenimentul surprins. Fotografia transpare ca un mijloc de a cerceta, în care artista îşi negociază modul de relaţionare cu realitatea. Pentru că presa deseori nu reuşeşte decît să surprindă aparenţele unui anumit eveniment, şi nu face decît să ilustreze un comentariu, deseori infestat ideologic, artista este interesată de ceea ce se manifestă mai degrabă în posterioritatea unui eveniment politic sau social: un graffiti acoperit cu vopsea albă pe un perete din Ierusalim, din care se mai poate distinge, totuşi, cuvîntul nation, un steag danez într-un cimitir din Ierusalim, protestele unui grup de femei din Londra, o intrare a unei clădiri dintr-o suburbie a Parisului deasupra căreia scrie Liberté, Egalité, Fraternité.

Estetica lucrărilor sale urmează unei strategii a cuceririi privirii şi gîndului: fotografiile sale sînt monumentale, deseori în alb şi negru. Formatul mare al imaginii obligă privitorul să-şi concentreze atenţia asupra stării de lucruri surprinse, şi scoate detaliile din umbră, arătînd lucruri care, o dată mărite, e imposibil să le ratezi.

La documenta 12 fotografiile artistei olandeze au fost prezentate prin rotaţie. Un spaţiu era ocupat pentru 10/12 zile, pentru ca apoi imaginea să fie acoperită cu vopsea albă. Apoi o nouă fotografie urma să fie depusă în locul vacant. Spaţiile albe au ele însele simbolistica lor: ele pot fi interpretate ca un moment de respiro luat de la încărcătura de imagine a realităţii zilelor noastre, sau ca fiind lucrul care rămîne neexplicat din conţinutul a ceea ce vedem. În sfîrşit, spaţiile albe sînt cele care reuşesc să pună întreaga lucrare în mişcare şi care configurează parcursul conceptual al întregii instalaţii.

În spiritul meciului de fotbal Olanda-România şi, ca un suporter adevărat, vreau să-i insuflu României victoria. Vorbindu-i nu despre fotbaliştii care cred şi sper că vor da gol şi ne vor face învingători. Asta nu îmi este foarte uşor s-o fac. Ci oferindu-i nume de artişti contemporani. Artişti români în care cred cu tărie şi care sînt sigură că vor repurta mereu victorie. Lista nu este, cu siguranţă, una finală.

Dan şi Lia Perjovschi, Daniel Knorr, Ciprian Mureşan, Cezar Lăzărescu, Nicoleta Esinencu, h.arta (Maria Crista, Anca Gyemant şi Rodica Tache), Ion Grigorescu, Ştefan Constantinescu, Matei Bejenaru, Dan Acostioaei, Andrea Faciu, Anetta Mona-Chisa, Cristian Pogăcean, Mircea Cantor, Adrian Ghenie, Victor Man, Mona Vătămanu şi Florin Tudor, Mihaela Cîmpeanu, Eduard Constantin, Cristina David, I LOVE BUCHAREST (Irina Abaza), proiectul STREET DELIVERY.

Cea mai recentă lucrare a lui Daniel Knorr, în cadrul Bienalei de artă contemporană de la Berlin din acest an, bb5, (dar cumva în afara ei) sunt cele 58 de steaguri amplasate pe controversata clădire a Neue Nationalgalerie, a faimosului arhitect Mies van der Rohe. Steagurile nu aparţin unor naţii, ci sînt însemnele a 58 de frăţii studenţeşti din Germania.