26.08.2003
Fostul director de la şcoala fetei avea simţul umorului, din păcate a murit subit, avea 43 de ani, a fost mare jale între copii, ţineau mult la el. Fata mea a fost trimisă des la director, pe motive de comentarii.
Nu-i nimic, se răzbună copiii, ieri mi-a povestit ceva, normal trebuia să mă încrunt, să mă scandalizez, dar imaginându-mi scena m-a pufnit râsul.

În timpul orei un băiat a trimis un mesaj unei fete, mesajul a fost interceptat de profesoara, nu l-a citit imediat. S-au tot gândit cum să recupereze mesajul, au încercat să-i distragă atenţia, una dintre fete târâş a întrat sub biroul ei, profesoara corecta nişte teste, a scos mână de sub birou şi a înhăţat foaia îndoită de pe masă... ghinion... nu era mesajul băiatului. Mesajul se afla în primul sertar al biroului.
În pauză i-au urmărit pe profesori, e plin de telefoane interioare, fiecare profesor are un cod , daca formezi un anumit număr sună în sala de clasă a profesorului respectiv. La oră unul dintre copii s-a cerut afară, a sunat-o pe profesoară, telefonul e pe perete, doi au stat în faţa catedrei, în caz că se întoarce brusc, unul a furat hârtia compromiţătoare din sertarul biroului. Pentru ei a fost cea mai grozavă aventură, cum s-au sfătuit, cum au acţionat, pe mine m-a întrebat fata care parte a acţiunii mi-a plăcut cel mai mult, i-am răspuns: aia de sub birou, deşi nu a fost încununată de succes!
Am întrebat şi ce era scris, mi-a spus ca ceva ce nu-i pentru urechile mele.
De erau prinşi erau cu siguranţa exmatriculaţi pentru o zi.

Geta

0 comentarii

Publicitate

Sus