Fostul director de la şcoala fetei avea simţul
umorului, din păcate a murit subit, avea 43 de ani, a fost
mare jale între copii,
ţineau mult la el. Fata mea a fost trimisă des la director, pe motive de
comentarii.
Nu-i nimic, se răzbună copiii, ieri mi-a povestit ceva, normal trebuia să mă
încrunt, să mă scandalizez,
dar imaginându-mi scena m-a pufnit râsul.
În timpul orei un băiat a trimis un mesaj unei fete, mesajul a fost
interceptat de profesoara, nu l-a citit imediat.
S-au tot gândit cum să recupereze mesajul, au încercat să-i distragă
atenţia, una dintre fete târâş a întrat sub biroul
ei, profesoara corecta nişte teste, a scos mână de sub birou şi a înhăţat
foaia îndoită de pe masă... ghinion...
nu era mesajul băiatului. Mesajul se afla în primul sertar al biroului.
În
pauză i-au urmărit pe profesori, e plin de telefoane interioare,
fiecare profesor are un cod , daca formezi un anumit număr sună în sala de
clasă a profesorului respectiv.
La oră unul dintre copii s-a cerut afară, a sunat-o pe profesoară, telefonul
e pe perete, doi au stat în faţa catedrei,
în caz că se întoarce brusc, unul a furat hârtia compromiţătoare din
sertarul biroului.
Pentru ei a fost cea mai grozavă aventură, cum s-au sfătuit, cum au
acţionat, pe mine m-a întrebat
fata care parte a acţiunii mi-a plăcut cel mai mult, i-am răspuns: aia de sub birou, deşi
nu a fost încununată de succes!
Am întrebat şi ce era scris, mi-a spus ca ceva ce nu-i pentru urechile
mele.
De erau prinşi erau cu siguranţa exmatriculaţi pentru o zi.
Geta