Mesaje de departe

M-am dus in România, am închiriat maşina din Germania. Din Germania până in Ro. cu maşina.
Am stat câteva zile acasă, apoi musai să-i văd şi pe unchii mei. Iar la drum cu maşina aia frumoasă din Germania.

I-am văzut, am vrut la cimitir. Cu maşina aia frumoasă din Germania ne-am dus la cimitir, unul dintre unchi cu o maşina în faţă. Pe drumul ţării, cum se zice pe la noi in Ardeal, e cimitirul. Acolo de unde e mama, de la câmpie, nu de la munte ca tata. Vreau să văd mormântul bunicului, nici mama nu l-a cunoscut bine, a murit când avea ea 4 ani, nu a vrut să-şi facă nume unguresc, din cauza asta a murit.
Vreau să văd şi mormântul bunicii, văduvă, a crescut şase copii.
Ce vremuri or fi fost atunci să ai 6 copii?
Mama nu mă mai are acum pe mine, dar o are pe filozoafa de sora-mea. Eu m-am cam dus pe alt continent. De când am plecat mama e tot la biserică. Se roagă pentru mine, deşi i-am spus că nu e cazul.

Să revenim la cimitir, doar despre asta nu divagam.
Se duc mama, unchiul, colegul, să caute mormintele bunicilor mei. Primul găsesc mormântul mătuşii Iulia. Eu acolo am rămas. Lipită de cruce. Ei căutau liniştiţi în cimitir. Eu, de lângă crucea mătuşii Iulia, am început să mănânc mure.
Fetiţa mea a venit prima:
- Mami, tu ştii ce faci?
- Ce?
- Tu mănânci mure din cimitir, de lângă o cruce!!!
- Sunt de la mătuşa Iulia, nu te speria, nu-s din trupul ei, e moartă de mulţi ani, tu nu vezi că in tot cimitirul nu sunt mure? Numai la mormântul ei sunt, ştie că-mi plac şi poate ştia şi că am să vin. Lasă numai puţin, venim noi iar, mesajele astea merg cam greu, să nu te miri dacă pe mormântul bunicii mele creşte zmeura, acolo va fi sigur, ştie că-ţi place, pe mormântul bunicului nu ştiu ce creşte, hai să punem amândouă ceva, dar nu spunem nimănui.
- Să nu punem, mamă, un arţar? Să ştie şi el că suntem în Canada şi suntem bine?

Geta