Fotbal maidanez la Turnu-Severin (1949-1953)
Trei-zăru, patru-zăru, zbiera când era gol, la meciurile noastre, colegul meu Drăghici; el mirosea a pipi de cal, vorbea cum nici birjarul Duralia (când, îmbibat cu-alcol, se clătina pe capră şi înjura regimul puterii populare, de dumnezei şi cruci, dacă-ntâlnea, pe stradă, în piele, politruci sau ruşi, şi ei pe două cărări, - la care primul striga: "S' trăiţi atâţia câţi am botezat eu!", având să înnopteze, de obicei, la zdup); Drăghici trăia la Schela,-mpreună cu un stup de fraţi, venea la şcoală pe jos şi era greu de cap, dar bun să vâre, ca nimeni altul, mingea de cârpă într-o poartă cu buturi dintr-un vraf de genţi şi de ghiozdane albindu-se de praf, - şi care, finalmente, nu a trecut de-a V-a... Şi eu jucat-am fotbal cu mingi de cârpă, dar, inept la ducăreală, ce va să zică dribling, m-am apucat de versuri, crezându-mă "ein Liebling", ca Hölderlin, "der Luna", - poate că nu-n zadar. |