Pentru mine e frig de ieri, de când am auzit că Buni pleacă în România. Ştiu, trebuie să mă maturizez, să mă acresc, să nu ştiu ce, să nu-mi pese că Buni nu va mai fi în Canada, totuşi nu pot.
Câteodată viaţa nu e aşa veselă cum am dori, uite că mă apuc şi de filozofie, atunci când nu e tare vesel măcar ştim că există o bunică, aşa măgari mari cum suntem, vorbesc în numele meu, e la plural că şi Regina aşa vorbeşte, există bunica, Buni, care înţelege multe, iartă multe, aduce linişte.
Bunicii cred că au o putere magică, l-am rugat pe tata să-mi povestească despre ai lui, i s-a luminat faţa când povestea. Ar trebui să mi se lumineze şi mie acum când scriu despre Buni a mea din Canada, nu mi se luminează, îmi vine să plâng, pentru mine, trec ori nu peste iarna canadiană fără să ştiu că pot da un telefon şi totul se încălzeşte în jurul meu?
Drum bun Buni, şi deşi ai 80 de ani, nu uita ce mi-ai promis, să te ţii în putere şi poate anul viitor să vii iar în Canada.
Geta, nepoata de suflet.