Ce e aşa mare lucru de postit o zi?
Colegul posteşte
de la Revelion, nu de la Anul Nou evreiesc de acum,
de i-a zis fata:
- Tu ştii că araţi mult mai bine acum? Au remarcat şi colegele mele.
- Da' maică ta n-a zis nimic?
- A zis.
- Ce?
- Că mai trebuie puţin, apoi se mai duce cu tine în insule să înveţi
dansuri spaniole.
Adevărul e că de sărbătorile de iarna de anul trecut i-a luat fata un
ursuleţ, cam cu burtă, i l-a pus pe noptiera lui, tare încântat a fost tăticul, până a întrebat:
- De ce mi-ai luat ursuleţ?
- Pentru că dacă îl cumperi merge nu ştiu ce procent la caritate, la copiii
care nu au ce mânca
şi burta lui seamănă cu a ta.
Ursuleţul e lângă ceasul lui deşteptător, cum se trezeşte cum îi vede
burta.
Aşa îşi începe ziua.
Tare gelos a fost pe noi atunci, toţi 3 aparţinătorii am beneficiat de
virusul Norwalk, nici apa, nici ceaiul
nu stăteau in noi, ba vomitam, ba..., noroc că avem băi destule, după cinci
zile eram toţi trei umbră şi vis, el nimic, nu s-a prins virusul de el, tot ursuleţ era, puţin mai obosit,
că fugea de la unul la altul, la un moment dat,
numai de-ai dracului, ne-am pus să facem şi febra.
Eu jur, până in ziua de
azi, ca virusul ala a fost boala creştineasca, altfel nu-mi explic cum de el nu s-a prins.
Geta