Poezia în Ro

Eu am tăcut motivat. A făcut tata al doilea infarct, e la reanimare, acum e mai bine, nu după ce spun doctorii, dar face cenaclu cu încă unul în salon, cum nu au voie să se mişte, recită poezii. Unul începe, celălalt continuă.
Au şi audienţă, restul pacienţilor, cine zicea că poezia nu e apreciată in Ro, ori că nu există interes pentru literatura? Există, în sălile de reanimare, cel puţin, sigur există. Mie mi-a expirat paşaportul, acum fac unul nou, mai durează, din fericire, altfel aş fi acolo să recit din producţiile proprii, zic din fericire, că poate ar muri bieţii pacienţi dacă m-aş apuca de recitat din producţia mea.

Asistentele sunt însă rele, cum îi aud că vorbesc ori recită, cum le spun să tacă, prea mare efortul cu poeziile, am aflat că l-au epuizat pe Coşbuc, acum au trecut la Minulescu.
Noaptea trecută unul a făcut aritmie, cred că de la Minulescu. I-au adormit pe toţi.
De vorbit cu el nu pot, telefonul e la capătul coridorului, dacă va fi cuminte cam in 10 zile poate are voie să se plimbe până acolo, celularul e la mama, acasă, dacă reuşesc să o prind zice că nu are ton, că e ceva cu celularul. Bătrâneţe, haine negre.
Geta