Nimic mai simplu şi totuşi complex, mai uşor de simţit şi mai greu de
descoperit, mai misterios şi totuşi real.
Sabina
Chimia anorganica nu mi-a plăcut nici mie deloc, însă partea de chimie
organică... poezie, nu altceva, 9.86 am luat la admitere la capitolul chimie,
nici acum nu ştiu ce am greşit de nu a fost 10.
Adevărul e că m-a dus tata la un profesor de chimie, 2 ore, mi-a dat un
test, n-am făcut prea grozav,
dar mi-a insuflat pasiune pentru chimie, mi-a dat o carte din care să
învăţ şi să fac exerciţii.
Când a fost la comentarea testului l-a dat pe tata afara.
- Acum discut cu ea, nu cu tine.
L-a invitat apoi şi pe tata.
Tata a comentat:
- N-o văd pe fata asta să intre la medicina... din cauza chimiei.
Ei se cunoşteau din tinereţe.
- Dacă e din cauza chimiei intră, îţi spun eu.
- Cum să intre dacă la testul pe care i l-ai dat a luat 7?
- Îţi spun eu că va lua notă bună la chimie. Acum ştie cum să înveţe şi ce să facă.
- Să o mai aduc la test?
- Nu e necesar. I-am spus tot ce trebuie să facă. Să ştii că ai o fată deşteaptă.
Tata nu a crezut, îşi imagina că nu mă primeşte la meditaţii că îi e
ruşine să ceara bani de la el, doar erau prieteni. Mi-a adus acasă pe altul, ăsta era tânăr, mă atingea cu piciorul pe sub masa, eu mă blocam şi nici o problema nu făceam bine, tipul îşi închipuia că într-adevăr sunt tâmpita.
Tatei nu-i puteam spune, cum să mă creadă? I-am spus sorei mele, i-a zis
ea tipului finuţ câte ceva, în particular. Sora mea e cu 6 ani mai mare ca mine. Să leşine tinerelul
profesor de chimie când a auzit ce notă am
luat la admitere. Sigur că am fost proastă, trebuia să-i trag o pereche de
palme când s-a dat la mine.
Cam astea sunt experienţele mele în ale chimiei, "bătrânului" profesor, să
tot fi avut 45 de ani atunci, pentru mine vârsta matusalemică,
îi port recunoştinţă, în câteva minute m-a lămurit cum se învaţă chimia,
din ce manuale, ce exerciţii să fac, cred că a fost bun pedagog, a avut încredere în mine, contează şi asta.
Dacă nu intram la medicina poate mă duceam la chimie.
Geta