Trecut graniţa. De data asta, cu un mic demitour. Întoarcerea din drum: semn rău, din străbuni. Verde şi calm, cu reggae franţuzesc, în căutarea rachiei sârbeşti. Rulăm în comun, pe rute diferite. Acelaşi teritoriu, destinaţii opuse, percepţii nebănuite exponenţial. Şoseaua Timişoara-Novi Sad. Pentru unii o cărare, pentru alţii un pasaj iar pentru cei din urmă, confruntarea cu cele mai penibile frenezii şi anxietăţi de beton. Regăsit peste poduri bombardate, în cetăţi cu lună plină şi pe străzi cu contrabas în ritm de drum and bass. Rachia ştergea tensiunea, schimba lumina, deschidea pupila şi alunga frica. Femeile îşi plimbau ţoalele lucioase, bărbaţii îşi căutau integritatea naţională iar noi stăteam şi admiram apele tulburi care ne aşteptau.
era seară, după ce fereastra se trântise. fără zgomot. peste cartoane ouă ne ura ora de nouă.
În zilele următoare căutam liniştea în petale de trandafiri şi în ierburi plutitoare prin altarele cu ritualuri molipsitoare. Rusaliile hipnotizatoare ne trânteau pe tărîmuri verzi, familiare. Cetatea ne aducea sub lumina reflectoarelor. Îmi ridic nivelul pentru a face faţă scenei. Joc impecabil şi de astă dată. Nimic nu răzbate dincolo de porţile înfierate. Războiul a lăsat praful / a ridicat cortina. Lipsa de blazare. Unul pică peste ecranul dezumflat. În mod dramatic, cade în plasa de personaj. Dureros de banal. Şi ne continuam căutarea patriei interioare. Halucinogenele le lăsam pentru o altă dată.
Ţin minte, cu o seară înainte dormisem puţin şi legănat.
îmi ziceam că mă bat cu pereţii. ei. cuvinte fără sos şi doagă.
În casa de arhitecţi fără tatăl geometrician stătea praful în semn de protest. Pianina era dezacordată. Ştiam amândoi de napalm in the morning şi ne invitam reciproc pentru ture cu biciclete la noi, la ţară. Doar că Slobodan vine cu viză. Istoria ne cere să fim atenţi la partea pe care cade moneda. Totuşi, la naiba cu hârtiile astea! Să ne jucăm cu farfuriile zburătoare de plastic australian.
Ţin minte cum vâjâiau lent ploile şi luminile şi paşii şi spiritele.
şi lumină. ca din altele undele.
A doua parte a poveştii mă ţine în priză. Iară la Belgrad. Mai o şansă... De data asta, semnele m-au cam fentat. Urmez cursul naturii. Mi se interzice scăldatul. Primesc botezul abia la final. Mă spăl de obsesii şi abia atunci ştiu că am dreptul la un somn detaşat.
Ţin minte cum coboram.
Iar cu karma la curăţat.
paşi alergau peste culorile gri. linia era dreaptă. linia era strâmbă. străpungea. firea ardea măsură de cupru măsură de uliu
Fac faţă la tot ce mi se pune pe masă. Trec prin toate probele posibile, îmi înec ceaţa în lămâie şi încă ceva, băgăm börek pentru stomac. Artificiile din prima seară le ţinem pentru memoria de final. Ne întâlnim pentru prima oară sub o noapte de oraş plutitor. Ne odihnim într-o barcă. Leagănul mahmurelii este şi lăcaşul muzicii de Balcani. Înţeleg energia locului la modul masochisto-paradisiac. Ajunge cu filmul ăsta! Foarte fain. Orice, numai să mă văd odată pe drumul meu, individual. Gata. Nu mai am nimic de demonstrat.
nu
nu uitasem punc'tu
