Doamna Mircea

A terminat tata casa, ne-am mutat într-o primăvară.
Casă frumoasă, mare, dar, spre mirarea vecinilor, nu aveam o căsuţă mică, aşa-zisa bucătărie de vară, în care să locuim împreună cu cloştele şi puii, să ţinem casa mare de muzeu. Eram cam necivilizaţi, noi foloseam toate camerele.
Au venit vecinele cu ofrande, i-au adus mamei seminţe de legume, de flori, au povăţuit-o cum să facă straturile, fiecare se lăuda că seminţe de morcovi, ori de te miri ce, cum are ea nu găseşti în tot satul. Ne-au mai adus lapte, ouă, cozonaci, ne-au primit bine.

Eu am vrut iepuri. Avea tata un elev la liceu care voia sa devină arhitect, a comandat un coteţ pentru iepuri.
- Se face, domnu' profesor, numai daţi materialul şi vin cu schiţele să aleagă Geta modelul. Fraţilor, aşa coteţ pentru iepuri nu cred că s-a construit până atunci, dar nici de atunci încolo, numai turnuleţe nu avea, prima lucrare serioasă a arhitectului în devenire. Mi-a cumpărat tata o iepuroaică, pentru înmulţire am pus-o într-o plasă, în altă plasă am pus trifoi şi am dus-o la popa pentru împerechere, care avea mulţi iepuri. I-am dus mâncare de acasă, măcar atât, pentru serviciile iepuroiului lor nu a luat bani.

Am început să-mi cunosc vecinii. Cea mai interesantă era doamna Mircea. A fost mare doamnă la Bucureşti, bogată, avea casa într-o mahala, l-a întâlnit pe domnul Mircea, ucenic, mai sărac, arătos, l-a luat de bărbat cu condiţia să-şi schimbe numele, pe el îl chema Mucea, dar ce nume e ăsta pentru o doamnă? Ea era cu puţin peste un metru, el înalt, mustăcios, bun meseriaş. Au vândut casa din Bucureşti şi s-au mutat în Ardeal, aşa am devenit vecini. Ea seara scotea găinile la păscut pe marginea şanţului, nimeni nu făcea asta, dar aşa o fi la Bucureşti. Dacă i se părea că lipseşte vreuna când le fugărea înapoi în curte intra în grădinile vecinilor şi le fugărea lor găinile, susţinea că-s ale ei, aşa că s-au apucat vecinii să vopsească găinile, ţin minte că ale noastre erau albastre, după ce ne-a luat 2 zicând că-s ale ei. Mie mi-a venit s-o bat, dar a zis mama că nu ne punem rău cu vecinii, mai bine creştem curci, ea nu are curci aşa că nu va mai fi scandal. Mai urmărea şi când venea ciurda, dacă se scăpa vreo vacă pe drum, fuga aduna bălegarul, să-l pună la flori. E adevărat că avea flori frumoase, le tăia şi încerca să le vândă în faţă la Alimentara, neciopliţii de ţărani nu cumpărau flori, doar aveau şi ei în grădină, ea nu se lăsa intimidată, zilnic în faţă la Alimentara cu flori de vânzare.

În timpul acesta domnul Mircea încerca să-şi construiască o maşină din diverse piese. A reuşit. Vara în zori se urcau în maşină, pregătiţi să meargă la băi. Pe la ora 10 urcam şi noi în a noastră, tot spre băi, îi ajungeam pe drum, maşina lor mai mergea, mai se oprea. Îi depăşeam, pe la ora 2 noi ne reîntorceam de la băi, iar îi întâlneam, ei erau tot pe drum, hotărâţi.

Geta