Cpt. Mal Reynolds (Firefly): Eroul pe care îl iubeşti până la moarte

Un cowboy spaţial cam din topor reuşeşte să strângă în echipajul său cei mai antagonici oameni şi să-i facă să-i fie loiali pentru totdeauna.

Când am realizat că Serenity e părăsită şi că sălile sunt goale, prăfoase şi spectrale sub luminile de avarie, când am auzit liniştea nefirească pe o navă spaţială şi apoi bufnitura corpului în cădere, când am văzut chipul lui Mal şi, într-un final, sângele care picura prin grătarul pasarelei, am ştiut că episodul acesta din Firefly va fi cel la care mă voi întoarce de câte ori voi vrea să-mi amintesc de ce îl iubesc pe Mal.

Uşa principală a navei, cea care dă în hala de jos, se deschide brusc şi vezi că tocmai Mal e cel care o deschide. Îi explică secundului lui, Zoe, că a cumpărat nava de la un negustor şi că are nevoie de câteva reparaţii înainte de a o duce în spaţiu. "Adică nu zboară?" îl muşcă Zoe, sceptică, dar respectuoasă pentru că Mal a fost superiorul ei de pe vremea când luptau în războiul de independenţă faţă de Alianţă. Războiul l-au pierdut, acum sunt nişte renegaţi care încearcă să îşi câştige existenţa făcând mic trafic la marginea sistemului solar. Noul sistem solar, cel terraformat şi colonizat de oameni după ce au părăsit vechiul Pământ, prin 2500.

Mal e mulţumit de achiziţia făcută, ştie şi cum o să-i spună: Serenity, ca valea în care au pierdut ultima bătălie din război.

Deodată suntem iar în prezent, dar nu în prezentul în care Mal, apăsându-şi rana din abdomen, se târăşte pe culoarele navei către infirmerie ca să îşi injecteze adrenalină şi apoi către sala motorului ca să monteze la loc piesa care se arsese. Suntem cu câteva ore mai devreme.

Tot echipajul e la masa din sala principală, stau la cină, spun poveşti, râd. Unii mai zgomotos şi mai demonstrativ, ca Jayne, un alpha-male fără prea multă minte dar cu forţă şi aptitudini de luptător care salvează constant vieţi. Alţii mai discret, ca Dr. Simon Tam, un fost chirurg de succes care a ajuns membru al echipajului după ce şi-a răpit sora, pe River, dintr-un laborator de testări al Alianţei şi a trebuit să renunţe la toată viaţa lui ca să o protejeze. Apoi mai sunt Kaylee, o fătucă de la ţară căreia "îi vorbesc" motoarele şi care e mecanicul navei; pastorul Book, un misionar aciuat pe lângă Serenity care vrea să împartă cuvântul Domnului în lumile noi; Wash, pilotul navei şi soţul secundului Zoe; şi Inara, doamna de companie care închiriază una dintre navetele lor şi care le aduce un plus de credibilitate prin faptul că stă la ei. Acum, în timp ce sărbătoresc ziua lui Simon cu un tort de proteine, explodează motorul.

Episodul duce povestea mai departe, alternând cele trei planuri temporale până când toate se unesc în prezent. Motorul nu poate fi reparat pentru că le lipseşte un catalizator. Sistemul de întreţinere a vieţii nu funcţionează şi mare parte din oxigen a fost consumată de incendiu. Nu mai au decât câteva ore de aer dar oricum vor muri înainte să apuce să se sufoce - de frig. Zoe e rănită la explozie şi e în comă. Hal îi împarte în două, îi urcă în cele două navete care au aer şi îi trimite de pe navă, în direcţii opuse, poate dau de cineva care să-i ajute. Le spune să nu se întoarcă după el decât dacă le dă semn. Rămas singur, îşi aminteşte cum a venit fiecare în echipaj şi adoarme, înfăşurat într-o pătură.

Se trezeşte când o altă navă l-a reperat şi se oferă să îl ajute cu piesa stricată. Când le deschide însă uşa - şi se bucură de o clipă de aer - descoperă că sunt nişte bandiţi care vor doar să profite de situaţia în care e. Şi îl împuşcă. Mal cade în timp ce căpetenia tâlharilor începe să dea ordine ca să pună stăpânire pe navă. Nu e atent. Ghinionul lui. Mal se ridică, cu o mână ţinându-se de rană şi cu cealaltă de un pistol, şi îi dă afară smulgându-le cu ultimele puteri piesa de care avea nevoie. Se târăşte pe holurile crepusculare, lăsând în urmă amprente însângerate. Reuşeşte într-un final, după ce îl scapă o dată sub motor, să pună catalizatorul la locul lui şi să pornească inima navei. Apoi îşi pierde cunoştinţa, epuizat. Nu mai apucă să apese pe butonul care anunţă cele două navete că au aer.

Când se trezeşte, e în infirmerie, legat de Wash printr-un tub transparent care aduce de la pilot sângele de care are nevoie ca să-şi revină. Simon îi verifică semnele vitale. Zoe e pe patul alăturat, şi-a revenit din comă. Toţi ceilalţi, chiar şi fantomatica River, care nu interacţionează cu nimeni în afară de fratele ei, sunt în încăpere. Zoe hotărâse să îi ignore ordinul şi adusese cele două navete înapoi. Îi promite zâmbind că n-o să mai facă. Mal e slăbit, îi întreabă cu voce slabă înainte să adoarmă: "O să fiţi aici când mă trezesc?". Pastorul îl asigură că da.

În ultima scenă suntem iar în trecut, în prima zi a poveştii. Mal e în piaţa de nave spaţiale. Un domn gomos îi arată o rachetă urâtă şi încearcă să i-o vândă: "Dacă te porţi frumos cu ea, o ai pentru tot restul vieţii. Hei, tinere, mă asculţi?" Mal nu îl ascultă. Ochii lui privesc undeva spre stânga către o navă de clasă Firefly abandonată şi chipul lui spune că aceasta este prima zi din cea mai frumoasă poveste de dragoste a vieţii lui.

Mai multe nu am ce să vă spun. Firefly rămâne, după aproape 10 ani de când a fost făcut şi aproape imediat anulat pentru că nu aducea suficientă audienţă, unul dintre cele mai frumoase seriale create vreodată. A creat o lume sofisticată şi credibilă, ne-a făcut cunoştinţă cu personaje de care ne-am îndrăgostit iremediabil, ne-a făcut să râdem de replicile lor isteţe şi să plângem de necazurile care nu le ocoleau. Am iubit fără să spunem, la fel ca ei, şi am rănit fără să ştim, la fel ca ei. Şi, la fel ca ei, am fost odată eroii cuiva.