Don Draper (Mad Men): Un Old Fashioned, vă rog!

Don Draper redefineşte ideea de masculinitate după un deceniu de personaje neurotice, nesigure şi ultraprecaute.

Esenţa lui Don Draper e în cocktailul lui preferat.

Conduce departamentul de creaţie al unei agenţii din Manhattan în anii de glorie ai publicităţii, pe vremea când totul e nou şi orice pare inovator. Poartă costume impecabile, livrează întotdeauna pitchul perfect (http://www.youtube.com/watch?v=suRDUFpsHus) şi îşi conduce echipa hotărât şi corect. Are o casă în suburbii, o familie ca scoasă din reclama la Coca Cola şi o armată de femei care îi stă la picioare, gata să-i satisfacă orice dorinţă. Este, la începutul anilor '60, deceniul marilor emancipări, o redută a conservatorismului patriarhal care a dominat deceniul precedent. Un reprezentant al masculinităţii feroce, al clasei care a urnit economia americană după război, al valorilor care contează într-o epocă în care e mai important să fii de modă veche decât avangardist.

Şi pare să fi făcut parte din clubul acesta de când s-a născut.

Numai că nu e chiar aşa. Don este de fapt produsul cuiva, născut undeva între o clipă de disperare şi ocazia perfectă pentru a te reinventa. Şi este toate lucrurile pe care le aşteaptă ceilalţi de la el pentru că aşa e firesc să fie o reclamă perfectă la visul american. Cel care a venit de nicăieri şi a obţinut totul. Cel care a închis fără ezitare şi regret uşa trecutului şi a profitat de uşile care i s-au deschis. Cel care nu priveşte niciodată în urmă şi ia mereu ce i se cuvine.

Cea mai notabilă trăsătură a lui Don, într-un peisaj TV plin de bărbaţi nesiguri şi mafioţi care se duc la psihiatru, este siguranţa lui de sine. Don nu se teme de nimic: nici de clienţi care nu înţeleg campania, nici de colegi care vor să-l saboteze, nici de umbrele trecutului. E atât de lipsit de complexe încât nu se simte ameninţat nici de femeile deştepte şi talentate pe care le întâlneşte. E deasupra bârfelor, intrigilor şi jocurilor de birou, dar este un maestru al jocurilor de putere şi are grijă să iasă mereu învingător. Orice ar însemna asta.

Şi imaginea lui, de exponent al valorilor tradiţionale, este tot un joc de putere, căruia i-am căzut şi noi victime. Ne uităm facinaţi, săptămână de săptămână[*], cum îi joacă pe toţi pe degete, cum domină lumea ca un zeu şi cum ia decizii fără dubiu, fără regret, fără ezitare.

Un Old Fashioned, vă rog!


[*] Lunea de la 22:10 pe TVR1.