Sătul de Shakespeare

Dezamăgită de piese cu actori din România, buni actori, piese proaste (la una a scos colegul ziarul din buzunar şi a citit), am aplaudat din politeţe, am refuzat să merg la o echipa de amatori români din Toronto cu "Titanic Vals".
Ne-a prelucrat colegul pe rând, mie mi-a spus:
- Aşa încurajezi tu artiştii români din Canada?
- Aşa, aia din România m-au dezamăgit destul, refuz să pierd două ore numai că sunt români şi să fac pe patrioata.

Băietul a răspuns:
- Sunt sătul de atâta Shakespeare pe care trebuie să-l învăţ la şcoala, abia aştept să termin liceul şi să nu mai aud cât trăiesc de el, nu-mi trebuie alt teatru, eu stau cu Geta acasă, am fost şi Julieta la şcoala când am jucat teatru... că aşa au repartizat rolurile.
A urmat înjurătura.
Dacă băietul urăşte pe cineva în lumea asta, în mod sigur pe Shakespeare.

S-a dus colegul cu fătuca, asta mică se ţine după el mai rău ca amenda după şofer.
I-am aşteptat , sperând ca vor fi dezamăgiţi, da de unde.
Colegul:
- Fantastic au jucat, abia am găsit bilete, sala arhiplină, aplauze peste aplauze, păcat nu ai venit, gratis mamă soacră, te duceam gratis.
Întreb şi fătuca cum i-a plăcut.
- La început nu am înţeles prea bine, ştii, vorbeau în româneşte, cam repede, apoi a fost tare distractiv, am râs şi eu, am înţeles aproape totul.
Păcat că nu am mers şi eu, am stat cu Julieta acasă şi ne-am uitat la BBC.

Geta