Există organizatori de tîrguri, saloane şi festivaluri care se laudă că manifestarea lor are o tradiţie de peste 50 de ani (cum ar fi Festivalul de teatru de la Avignon), sau de peste o sută de ani (cum este cel de operă de la Bayreuth creat în 1976). Iată însă că unii se laudă cu o manifestare care are o tradiţie de peste o mie de ani... Este vorba despre aşa-numitul "Foire du trône" de la Paris (târgul sau bâlciul tronului).
Organizatorii sunt mândri când anunţă în presă că această manifestare populară dedicată divertismentului se ţine de... 1053 de ani, mai precis din anul 957. În fiecare primăvară, pe o imensă peluză din estul Parisului, de lângă pădurea Vencennes (Bois de Vincennes), "les forains", deci artiştii bîrciurilor, vin să-şi instaleze tarabele şi maşinăriile infernale. Se spune că acest târg, acest bâlci, care devine tot mai mult un fel de "luna park", este cel mai mare din Europa. În jur de 350 de instalaţii sunt la dispoziţia publicului, într-un concert dezlănţuit de sunete şi de lumini... Actuala ediţie va dura până pe data de 30 mai 2010... Personal, constat că vechile tiribombe si caruseluri din copilăria mea au fost înlocuite cu monştri hidraulici care au nume englezeşti.
Pe vremuri, când mergeam la bâlci, noi copiii ne spuneam "hai să ne dăm în lanţuri", sau "hai să ne dăm în bărci", sau hai să ne dăm cu "tiribomba"... Sau spuneam "hai să vedem femeia uriaşă", hai la "globul morţii" (în care un motociclist se rotea ca un nebun şi se dădea chiar şi peste cap)... La Bucureşti, exista tradiţionalul târg "la moşi". Astăzi cred că tinerii spun "hai să te dau în star flyer", sau "hai să ne dăm în the king", sau în count down... şi aşa mai departe.
În orice caz, peste 5 milioane 5 sute de mii de vizitatori sunt aşteptaţi la acest bâlci extrem de tehnicizat, care se întinde pe o suprafaţă de 25 de hectare. 2.000 de oameni lucrează la faţa locului pentru a asigura buna funcţionare a tuturor instalaţiilor, precum şi 250 de agenţi de poliţie care se străduiesc să menţină ordinea...
Pentru cei care sunt pasionaţi de aceste manifestări, şi mai ales de bâlciurile de altădată, le-aş sugera însă să vadă la Paris "muzeul bâlciurilor" - o instituţie absolut extraordinară care este găzduită pe malul Senei, în fostele depozite de vinuri din zona Bercy. Vinurile veneau altădată cu şlepurile pe Sena, sau pe alte canale care leagă Sena de celelalte fluvii ale Franţei, şi erau stocate, (butoaiele cu vinuri deci) la Bercy. Între timp transportul de vinuri s-a modernizat iar vechile depozite au devenit magazine, restaurante şi... spaţiu muzeistic. Într-un astfel de spaţiu un colecţionar a adunat obiecte şi instalaţii de bâlci din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea, obiecte unice de o frumuseţe rară...
Imaginaţi-vă caruseluri de lemn de odinioară, manejuri împodobite cu sculpturi oarecum naive dar extrem de expresive, velocipede şi căluţi de lemn... Interesant este şi faptul că organizatorii acestui muzeu nu permit decât intrarea unor grupuri restrânse, de câte 15 persoane... Ceea ce transformă vizita într-un moment de magie, pentru că exponatele sunt puse în valoare cu mare artă, într-o manieră teatrală, iar vizitatorul are impresia că intră într-un imens decor de teatru şi, bineînţeles, că plonjează în trecut... Plăcerea este cu atât mai mare cu cât unele din aceste instalaţii sunt încă în stare de funcţionare şi vizitatorii pot, de exemplu, să încerce senzaţia unui manej cu gondole veneţiene care are peste o sută cincizeci de ani... Parfumul şi călătoria în timp pe care o dau acest muzeu nici nu se compară cu meciurile tehnicizate de astăzi.