Jefuitorii

Viaţa soldatului e grea, toată lumea ştie acest lucru. Iar viaţa soldatului rus este poate mai grea decât cea a altor militari din ţările europene. Ceea ce nu le conferă însă nici o circumstanţă atenuantă recruţilor ruşi care au furat mai multe carduri de la victimele poloneze ale avionului prăbuşit pe 10 aprilie 2010 lângă Katin. Toată lumea are încă în minte această dramă.

Un avion plin cu demnitari polonezi care încearcă de trei ori să aterizeze pe timp nefavorabil iar a patra oară se face ţăndări într-o pădure de la Katin, nu departe de locul unde, cu 70 de ani în urmă, Stalin ordonase executarea a mii de soldaţi polonezi. Drama avionului prăbuşit accidental în locul unde avusese o altă dramă, istorică, a creat atunci un şoc emoţional planetar. Nici cei mai macabri scenarişti de la Hollywood nu ar fi îndrăznit să imagineze un astfel de scenariu, dar viaţa, ea, este uneori mai macabră decât ficţiunea. Să ne mai amintim că la acea oră autorităţile ruse s-au purtat exemplar, au reacţionat cu promptitudine şi compasiune pentru ca polonezii să-şi poată trăi momentul de doliu în condiţii de demnitate şi de respect pentru morţii lor.

Şi iată că pe acest fond de durere împărtăşită şi de început de fraternitate între polonezi şi ruşi, patru recruţi devin simbolul stupizeniei supreme. Patru recruţi care s-au aflat acolo imediat după prăbuşirea avionului şi care... nu s-au putut abţine să nu şterpelească ceea ce li s-a părut lor că li se cuvenea: câteva cărţi de credit, pentru că proprietarii lor oricum erau morţi. Nu ştim exact cum au procedat cei patru soldaţi: vor fi căutat ei prin buzunarele morţilor? Sau pur şi simplu au cules dintre resturile avionului şi dintre resturile umane acele cărţi de credit împrăştiate în urma impactului, cu tot ceea ce mai conţineau buzunarele şi genţile pasagerilor.

Gestul lor ne aminteşte că rasa jefuitorilor de cadavre nu s-a stins. În Evul Mediu, a fi jefuitor de cadavre era aproape o meserie. Armate care străbăteau de colo-colo Europa erau urmate de cohorte de prostituate şi de jefuitori de cadavre. A-i deposeda pe morţi de tot ceea ce aveau ei mai de preţ, de la cizme până la dinţii de aur, era aproape tolerat. Exista o anumită toleranţă şi pentru jefuirea corăbiilor care se izbeau de ţărmuri. Locuitorii satelor şi localităţilor respective aveau oarecum dreptul să-şi însuşească tot ceea ce marea arunca pe ţărmuri.

În privinţa jefuirii avioanelor care se prăbuşesc, există însă puţine precedente de genul gestului pe care l-au făcut cei patru soldaţi ruşi. Ancheta declanşată de autorităţile de la Moscova pune acum în lumină faptul că trei dintre ei aveau antecedente judiciare. Tot din rezultatele anchetei rezultă că ei au extras cu respectivele carduri în jur de 1.600 de euro. Ruşii au promis de altfel că vor rambursa această sumă.