Despre vorbe voalate / O discuţie mult prea deschisă

A fi bănuit de nesinceritate poate fi neplăcut. Ascunderea după voaluri dantelate îţi poate aduce daune morale şi materiale. Pentru că această politeţe relaţională după care se ascund anumite personaje legendare poate da o eroare gravă de sistem atunci cînd eşti pus în faţa realităţilor paralele. Eleganţa şi dandismul pot fi însă prezenţe agreabile în clipele de singurătate planetară. La finalul unei ere presupunem că există colaps şi pregătire de regenerare. Pentru că schemele grafice ascund adevăruri sentimentale, aşa cum tranzacţionarea cere intuiţie. Nu credem în artă fără scop, aşa cum portretul din pivniţă nu poate duce greul minciunii pentru noi. Fiecare fir se vede pe faţa bătută de  gînduri. Nu ducem dorul zilele trecute, aşa cum maturizarea nu ni se pare o opţiune într-o lume ideală în care credem cu sîrg şi insistenţă. Acolo planurile nu se suprapun şi îşi permit acel melange al infinito doar pentru că o variantă pare prea puţin pentru un singur segment temporal. De aceea, vom expanda aceste niveluri ale supraconştientului întru aflarea artei de a trăi în acele senzuale stereotipii: un pahar de vin pe malul oceanului negru, o privire analizînd fluxul valurilor, o piele aşteptînd tremurul apei, un deget dirijînd o orchestră astrală, o muzică de nisip alb calmînd spiritele încinse. Minciuna presupune şi un fel de artă de a păstra senzaţiile intacte. Mergem mai departe. Cu tact.

Se lasă seara în nisipul ceainăriei. Piesele de pe tabla de şah se mută din veac în veac, încercuind ţinta, fidelă jocului aceeaşi. Intuitiv, sorbim câte o gură. Infuzia: o frunză dintr-un alt capitol; apoi - bucăţele de vehicule foarte scumpe, transformate în inutil datorită impactului cu filosofia greşită; se completează cu bambus în formă de gard ad-hoc; la intrare o coadă lungă de luminiţe, nu neapărat licurici cât aşteptare. Tunelul nu ajută.

Masa alăturată e posibil să-ţi dezvăluie fluiditatea cuvintelor. Trei guri mestecă alăturări de silabe. O dezordine care nu poate fi numită haos. De la operă - neînţeleasă şi dătătoare de migrene conspiraţie muzicală - se ajunge lejer la soluţii vizavi de problemele ministerelor, fără a-i uita pe boşorogii care patrulează sălile de teatru, în care Marius Moga nu intră, pentru că el oricum învârte tot în oraş. Trăgând cu urechea, insistent, ai parte de expandata senzaţie a mecanismului devenit necesitate, devenit lux, devenit familie, devenit sistem, devenit certitudine, devenit reflex, devenit...

100% cunoaştere sau cel puţin prin apropiere. Nimicul se împrăştie cu tărie.

...face să se cutremure tabla noastră de şah. Piesele se rostogolesc şi, căutându-le în nisip, nu descoperim decât resturi, imposibil de inclus în jocul început în pătratul veşnic. N-am fost destul de actuali ca să le facem poze cu telefonul, pe parcurs....