texte pe asfalt,
poeme pe trotuar,
că lansez imagini pe bitum
dansuri pe caldarâm.
Ca acei artişti nebuni care neavând nici 'unde' şi nici 'cum', desenează şi scriu pe ziduri sau direct pe piatra străzilor.
Libertate totală.
Precum cea a pictorilor (nesiliţi de nimeni să fie artişti) din grotele preistorice, prizonieri doar poate ai faptului că le era imposibil să trăiască fără să creeze.
Pe trotuar nu eşti obligat să scrii sau să desenezi ceva anume. Totul poate exista. Şi coexista. Orice poate fi alături de orice. Fără probleme şi bătăi de cap de strategie "artistică". Fără complexe. Fără idei preconcepute şi cine ştie ce alte gânduri ascunse.
E foarte adevărat că oricine poate, şi chiar are dreptul, să calce în picioare caldarâmul, să-şi facă nevoile urgente pe trotuar sau să urineze pe un zid.
Adevărat este însă şi faptul că aceste texte sau imagini nu se află înghesuite în închisoarea de hârtie a cărţilor sau în cea de cărămidă a muzeelor.
Există pe acolo pe undeva, la dispoziţia orişicăruia dintre noi, fără absolut nici un fel de discriminare. Expuse direct trecătorilor care au şi ei, în schimb, libertatea de a profita de ele, sau nu!, în totală... libertate.
Sunt acolo şi pentru lumina soarelui, şi pentru apa intemperiilor, şi pentru întunericul nopţii şi chiar pentru privirea piezişă a lunii.
***
Lorsque quelque chose de moi paraît sur le NET, j'ai l'impression d'écrire
des textes sur l'asphalte,
des poèmes sur le trottoir,
de jeter des images sur le bitume,
des danses sur le pavé.
Comme ces artistes fous qui, n'ayant ni où ni comment, écrivent et dessinent sur les murs et sur les pierres des rues.Liberté totale.
Comme celle des peintres (contraints par personne d'être artistes) des grottes préhistoriques, prisonniers peut-être uniquement du fait qu'il leur était impossible d'exister sans créer.
Sur le trottoir, on n'est pas obligé d'écrire ou de dessiner ceci ou cela. Tout peut exister. Et coexister. Tout peut être à côté de tout. Sans problèmes ni prises de tête en vue d'une quelconque stratégie "artistique". Sans complexes. Sans idées préconçues ni toutes sortes d'arrière-pensées.
Il est très vrai que tout un chacun peut, et a même le droit, de fouler le pavé, de faire ses besoins urgents sur le trottoir, uriner sur un mur. Mais il est aussi vrai que ces images et ces écrits ne se retrouvent pas entassés dans la prison en papier des livres ou dans celle, en briques, des musées.
Ils sont là, quelque part à la disposition de tous, sans absolument aucune sorte de discrimination. Exposés directement aux regards des passants lesquels, en revanche, ont eux aussi la liberté d'en profiter, ou pas!, en toute... liberté.
Ils sont là aussi bien pour la lumière du soleil que pour l'eau des intempéries, pour l'obscurité de la nuit et même pour le regard oblique de la lune...