pre-zicere

În perioada 10-16 mai 2004, la Centrul Cultural al Fundaţiei Anonimul de la Sf. Gheorghe, din Delta Dunării, a avut loc a doua ediţie a Festivalului Concurs de Poezie Prometheus. Juriul de anul acesta a fost format din Sorin Marin - preşedintele Fundaţiei Anonimul, Tudorel Urian şi Dan C. Mihăilescu.

Cei 12 participanţi la concurs, aleşi în urma unei preselecţii, au fost Ioana Băeţică, Iulia Balcanaş, Gabriel Codruţ Berceanu, Ştefan Bolea, Rita Chiribuţă, Cosmin Ciotlos, Tudor Creţu, Teodor Duna, Oana Cătălina Ninu, Ionuţ Radu, Iulia Stoian şi Alexandra Vatamanu.

Concursul a constat în scrierea a două poezii, una care să conţină un număr de 6 cuvinte impuse şi una care să includă două versuri de Benjamin Fundoianu. Au fost acordate 3 premii în valoare de: 20.000.000 (premiul I), 15.000.000 (premiul II) şi 10.000.000 (premiul III), iar cîştigătorul premiului I este implicit nominalizat la Marele Premiu Prometheus 2004 pentru secţiunea Opera Prima.

În săptămînile următoare LiterNet va prezenta toate cele 24 de poezii ale participanţilor la acest concurs, cîte un concurent în fiecare săptămînă, în ordine alfabetică.





(vocea ei s-a aşezat în cameră şi-a început să desfacă lucrurile
şi să le împrăştie în aer
şi aerul a prins crusta ochilor ei
deschişi şi cruzi):

nu auzi nimic simţi că ea urcă scările
de lemn putrezit îmbrăcată în rochia aceea care n-a foşnit nici măcar o dată
deschide uşa închizi ochii
şi carnea ta între mâinile ei seamănă cu o înmormântare tăcută
pe ploaie

şi simţi că-ţi vorbeşte
şi cuvintele ei ţi se înfig în spate ca nişte cuţite
oasele se lovesc între ele
oasele ascund un urlet crud ce ţâşneşte pe sub unghii
şi îţi tragi ca nişte cuverturi pleoapele peste umeri şi genunchi
şi se face într-adevăr bine
un fel de nostalgie moale şi umedă
care-ţi acoperă ca o carne gura
şi te înghite


şi-apoi se apropie – mult mai încet poate – ţinînd vătraiul sub cînepa pielii
şi scurmă lent pe dinăuntru printre vene
pînă ajunge la carnea galbenă şi roasă a cotului
de el îmi lipesc buzele
şi alunec în sîngele ei ca într-o zăpadă caldă şi primitoare

*

şi ea înainta moale prin propriul meu trup
scrijelindu-l cu unghia în forma drumului acela pustiu
în care te vei aşeza în genunchi
şi cineva făcut din solzi lame şi şenile
te va strînge în braţe
pînă va fi iarăşi
foarte cald

*

şi eu rămîn în corpul meu
cu nevăzute răni
oribile şi lente






boii urîţi şi teferi s-au limpezit în şes
şi au ţipat cocoşii tîrziu şi fără sens

adică după ce vorbea asta lucrurile arătau de parcă s-ar fi aruncat în gol

miroşi a mîl urci şapte etaje ea te aşteaptă
cu propriul ei ţipăt şi-a vopsit părul în culorile toamnei
pe canapea îl citeşte pe fundoianu în fund o ia
sau nu tristeţea ei naşte nenăscuţii cîini
te speli pe mîini
în vocile nopţii morţii
vîslesc urîţi şi teferi
printre nuferi asta da domne lipsă de sens-
ibilitate pentru întoarcerea (moartea) tragicului (autorului)
adică deci boii urîţi sunt provincialii morţi teferi
care-şi limpezesc corpurile atîrnîndu-le pe sîrmă la uscat adică
prin corpul lor se vede bine
ţipătul ei stând în baia
turcească a patului citind cu ochii scobiţi
de sensibilitate înţelegând lipsa târziului

adică o recitire a morţii
o (re)capitulare cu voce tare a cărnii
înlocuieşte obiectele camerei
şi apoi îşi dă foc