Mai apoi, lumea continuă cu o listă a romanelor sale. Aşadar:
Generation X (1991) - Atîta am lăudat această carte şi am tot împrumutat-o pe la prieteni că la un moment dat am avut un vis (care părea că se întîmplă chiar în carte, foarte ciudat...) în care se făcea că am pierdut-o şi umblam de la unul la altul întrebînd de ea... Generation X e o poveste simplă despre trei tineri ("twenty-somethings") care au realizat inutilitatea căutării unei slujbe de yuppie. Cu toţii au job-uri (unele fără sens) în servicii, îşi cheltuie banii călătorind şi îşi petrec timpul visînd. Cu toţii sînt plini de resentimente faţă de baby boomers, care au pus mîna pe toate slujbele şi casele bune. N-au lipsit asemănările cu Faulkner şi (mult mai des) cu Joseph "Catch 22" Heller şi Kurt "Slaughterhouse 5" Vonnegut. Coupland va rămîne cu siguranţă în istorie (printre altele) datorită faptului că a inventat termenul "generaţia X", desemnînd o altă "generaţie pierdută" - a celor născuţi în a doua jumătate a anilor '60, numită astfel pentru că nu se distinge prin nimic. Cartea a provocat controverse aprinse: unii au creat un adevărat cult în jurul ei, alţii nu s-au recunoscut cîtuşi de puţin în acest roman, ba chiar s-au simţit jigniţi că au fost incluşi într-un grup de loosers cărora le pasă mai mult de gadget-urile lor electronice decît de viitor. Oricum, valurile au fost imense. Generation X rămîne favorita mea, deşi nu are profunzimea producţiilor ulterioare.
Shampoo Planet (1992) - O carte... spumoasă al cărei protagonist e un adolescent "global", crescut cu MTV şi obsedat de (bună)starea podoabei sale capilare ("What's on top of your head says what's inside your head"), care se mută cu familia într-o suburbie, lîngă o centrală nucleară. Copil atomic, care va să zică. Deşi dintr-o familie de hipioţi, visează la viaţă de executiv în mediul corporat. În momentele de depresie, scrie panseuri pe bancnote. Cum ar fi: "You disguise your laziness as pride". Sau: "Grow a tail". Sau: "We're all theme parks". Aşadar, încă un roman al lui Coupland pe atît de serios pe cît şi-l doreşte cititorul său... Tot la alegerea lui sînt şi două coperţi - his and hers - avînd capul unui bărbat sau al unei femei (ambii aparent foarte atrăgători), fotografiat de la sprîncene în sus - un mic truc de gender marketing care pare să fi funcţionat. Mai mult, fotografia lui Coupland de pe coperta interioară îl arată întins pe o podea, citind o carte. Fără să i se vadă faţa.
Life After God (1993) - Colecţie de povestiri. N-am citit-o.
Microserfs (1995) - Oare poţi să lucrezi la Microsoft şi să rămîi uman? Coupland se îndoieşte. O carte pe care orice IT-ist trebuie să o citească. O anti-odă pentru nerds / geeks / techies (pentru care nu cred că există echivalenţă în română; nu-mi vine în minte decît "tocilar", care suna limitat şi pueril...). O odisee a "mîndrei lumi noi" din epoca dot-com. Un grup de prieteni, îmbrăcaţi din cap pînă-n picioare de la Gap, dependenţi de Melrose Place, obsedaţi de calculatoare (şi orice altceva care consumă curent), pleacă de la Microsoft pentru a-şi porni propriul startup şi a căuta sensul vieţii cu această ocazie. E de la sine înţeles că ambele întreprinderi eşuează. Portretul acestei subculturi atinge culmea în descrierea vieţii (sau mai exact a lipsei acesteia) în corporatiile IT în perioada lor de glorie: oameni care lucrează într-un Eden aseptic, muncesc 16 ore pe zi, se hrănesc cu junk food, se ataşează nefiresc de jucării şi urmăresc permanent fluctuaţiile acţiunilor Microsoft. Iar toată lumea e obsedată de atotputernicul şi invizibilul Bill.
Girlfriend in a Coma (1997) - O citesc acum (nu-mi spuneţi cum se termină!). Dar ce ziceţi de titlu?... (O.K., e titlul unui cîntec al lui The Smiths). Zice Coupland: "Comas are a modern phenomenon, as new as polyester, jet travel and microchips. Prior to World War II, people almost always just died." Ce-ai zice, aşadar, dac-ai intra în comă în 1979 şi te-ai trezi după 18 ani?... Cu o fiică concepută exact în ziua în care ai intrat în comă?... Al cărei tată lucrează pe platoul Dosarelor X... Cum ar fi să "sari" peste căderea Zidului Berlinului, SIDA, clonare, super-modele, Desert Storm, apariţia Internetului şi a telefoanelor celulare, mîncarea fat free sau apariţia (şi dispariţia) Prinţesei Diana?...
Miss Wyoming (1999) - Răstălmăcind vorbele "talentatului" Tom Ripley, "It's better to be a fake nobody than a real somebody". Un roman despre identitate: identităţi ascunse, furate, inventate, regăsite... Cea mai romantică carte a lui Coupland. Fără pic de sirop, însă. O poveste halucinantă cu un producător de la Hollywood şi o fostă regină a frumuseţii - personajul lui Coupland pe care îl îndrăgesc cel mai mult - care iau viaţă de la capăt (de cîteva ori) şi trec prin întîmplări absurde şi tragi-comice. Oricum, ce se întîmplă în cărţile lui Coupland e mai puţin important decît tonul lor şi mai ales talentul autorului de a descrie absurdităţile vieţii moderne şi de a împrumuta o voce credibilă personajelor sale, fie şi (sau mai ales în) cele mai incredibile împrejurări. Coupland ne dă din nou măsura flerului său aforistic: "John wondered why it is people lose the ability to make friends somewhere around the time they buy their first expensive piece of furniture."
God Hates Japan (2001) - N-am citit-o. Se pare însă că e o carte stranie, aparent scrisă în japoneză şi disponibilă numai în Japonia, înţesată de ilustraţii şi referinţe obscure la desenele animate japoneze. Concluzia mea: numai Coupland putea să comită o asemenea carte...
All Families Are Psychotic (2001) - Alte intrigi bizare care includ un mesaj secret lăsat de prinţul William pe sicriul mamei sale (Lady D, pentru cei care au fost în comă în ultimele două decenii...). Sau cea mai ciudată transmisie a virusului HIV, de la un fiu către mama sa... Dar astea sînt numai frînturi din multiplele poveşti relatate de voci care se suprapun şi se contrazic, cu un efect aproape "psihotic" asupra cititorului.P.S. - nu puteam să vorbesc urît de ea; e favorita Cristinei.
Atît pentru moment. Data viitoare, mai multe despre ultima carte a lui Douglas Coupland, Hey Nostradamus.
Toronto
25 septembrie 2003.