Untitled 1

Stăm amândouă pe un culoar îngust, desenat de o mână contemporană. Vorbim; din exterior nu se aude nimic - muzica e foarte tare - dar se observă nişte mişcări aproximative.
Cu câteva respiraţii înainte eram într-o sală mare, încrustată în lemn şi beam vin pe Shestakovich. La pian se cânta Chopin. Câteva respiraţii după - vom ajunge în altă subterană, în zgomot şi fum şi istorie stătută, urmând un glas care ştie şi operă, goneşte şi rock.
Noi două vorbeam - umplând minutele cu împărtăşiri.
Pe peretele din faţa mea, Iggy Pop - diabolic, felin. Lou Reed - într-un negru dincolo. Noblesse oblige - tot în dublă non-culoare, dar prea multă literă.
... concerte, emisiuni, texte, libere, ocupate, aici nu, aici da, bilete, vii? cântaţi? pe ce dată? unul după altul, mulţi oameni şi mai mulţi...
Lângă noi, băieţii schimbă adrese, schimbă timpuri, schimbă. Pe lângă noi trec alte gânduri - permanent impermanente şi dau la iveală goluri. Gropi în asfalt acoperite cu flori.
Şi, în mijlocul acestei mori visate, sublimate, dar totuşi o moară - care face din oameni, sunete şi imagini mălai de evenimente - cade oftatul: "oof, ce viaţă am!"
Culoarul lega o cameră într-alta.