"Will you be legendary or will you be dreaded?"
Cred că omenirea a obosit teribil... Între atîtea alegeri pe care eşti obligat să le faci zilnic, devine din ce în ce în ce mai dificil să alegi şi la ce fenomen cultural să iei parte; aleg copiii tăi pentru tine. În topul celor mai bine vîndute producţii cinematografice ale tuturor timpurilor, top realizat de site-ul www.imdb.com, primele 40, cu două excepţii care fac trimitere la aspecte cvasi-obiective, cu o minimă reprezentare în realitatea curentă (Titanic şi Da Vinci Code), sunt poveşti despre lumi ideale şi ireale în care poţi fi atît copil cît şi erou (vezi Avatar, Chronicles of Narnia, Pirates of the Caribbean, Lord of the Rings, Spider-Man, Alice in Wonderland, Harry Potter) sau desene animate care te relaxează şi te fac să rîzi (Toy Story, Shrek, Ice Age, The Lion King, Finding Nemo). Mai există o categorie preferată, cea a filmelor viitorului, care a debutat cu senzaţia anului 1977, Star Wars, şi a continuat în ultimii ani cu succese de box office precum Matrix, Independence Day, 2012, Inception, Transformers, filme care acroşează din noi, periculos aş putea spune, ceea ce, într-o vreme, Croitoraşul cel Viteaz făcea: eroul inexistent şi imposibil de egalat datorită atotputerniciei lui. Cred că părinţii nici nu realizează ce defavor le aduc copiilor lor care ajung, inconştient, să-şi dorească să zboare, să sufle flăcări, să se caţere pe clădiri şi să întindă pînze de păianjen din încheietura braţelor... Aceştia ajung curînd să realizeze neputinţa lor în aspectele de mai sus, dar şi să o extindă la alte capitole ale vieţii lor. Şi aşa se naşte generaţia emo, a copiilor cu o emo-ţionalitate infantilizată, deloc cultivată şi amputată de forţa ce, în mod firesc, caracterizează aceste trăiri sau o generaţie de adulţi naivi, lipsiţi de initiativă, blazaţi şi obosiţi înainte de a fi întreprins ceva concret.
Paradoxul şi schizoidia spectatorilor rezidă în aceea că aceste producţii nici nu îi impresionează neapărat. Media voturilor oferite pe acelaşi site celor 40 de succese comerciale din topul mai sus amintit, nu ajunge nici măcar la 7.5. În schimb, filme votate de public peste această medie şi premiate cu Oscar, reuşesc să ocupe un modest loc 100 sau mai slab în topul vînzărilor (vezi Gladiator, 8.4, locul 101; Gone with the Wind, 8.2, locul 136; Schindler's List, 8.9, locul 213; The Godfather, 9.2, locul 324; Philadelphia, 7.6, locul 435).
Cred că lumea a obosit teribil, prin rezonanţă... Orice altă decizie, inclusiv cea de a prefera un film bun (chiar dacă e vechi) sau o carte unei alegeri proaste, dar recente, expuse în mall sau la televizor, ne consumă... Aşa încît, dintr-un mecanism de apărare rezidual, consumăm ce ni se dă, ca un bolnav ţintuit la pat, în stare de legumă, de un AVC, pentru care, a ingera tot ce i se oferă, constituie o măsură a succesului, pentru că nu are discernămînt şi poate doar să nu-şi supere îngrijitorul aliniindu-se la oferta primită.
În ceea ce ne priveşte pe toţi ceilalţi dintre noi, cei care n-am fost seceraţi de un AVC şi care avem discernămînt, şansa alegerii (şi eşecul alegerii proaste) încă ne aparţine, ca să nu menţionez faptul că ne şi obligă.