Stoke, o istorie rescrisă

Pe 11 octombrie 1863, Mihail Kogălniceanu era numit prim-ministru de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, iar la începutul lui decembrie seculariza averile mănăstireşti. Câteva zile mai devreme, la sfârşitul lui noiembrie, se năştea Eremia Grigorescu, care mai apoi avea să conducă trupele române în bătălia de la Mărăşeşti. La Sulina, comunitatea italiană sfinţea biserica romano-catolică, iar la Bucureşti podăresele îşi suflecau fustele, să nu se umple de noroi pe la poale. Vara, seceta a înnebunit zapcii, care au dat iama prin satele din Muntenia şi din Câmpia Română, să strângă dările. O răscoală a fost înăbuşită în sânge în Ţara Moţilor, iar la Anina a ajuns prima oară trenul.

1863 a început într-o joi, când Abraham Lincoln a semnat abolirea sclaviei, iar spre sfârşitul anului Jules Verne a publicat Cinci săptămâni în balon. Thomas Crapper patenta scaunul de toaletă, în ianuarie, cam în aceeaşi perioadă când pe drumul dintre Craiova şi conacul de la Strehaia, un boier Bibescu se uşura în ger la marginea unui zăvoi, iar Ene Hăţu, haiduc îndelung căutat de poteră, l-a uşurat de toate cele de valoare.

În primăvară, câţiva foşti elevi de la Charterhouse School au înfiinţat un club de fotbal care aparţinea de North Staffordshire Railway, din Stoke. Mai erau câteva zeci prin Anglia, unele dintre ele combinând echipe de rugby cu echipe de fotbal. Băieţii ăştia din Stoke aveau şi ei mândria lor, fii de olari destoinici şi unici în ţinuturile de mijloc ale ţării. Aşa că şi-au făcut echipă, anonimă vreo cinci ani, dacă ne luăm după anale. Dar aprigă mai apoi, şi de-a dreptul profesionistă din 1885. Iar trei ani mai târziu a devenit una dintre cele 12 formaţii fondatoare ale Football League. Adică în 1888. An în care, la Bucureşti, pe 7 mai, se trăgea cu puşca asupra regelui Carol I, atentat nereuşit.

Stoke City a jucat 119 ani pe acelaşi stadion, Victoria Ground, a pierdut un titlu în ultima etapă din 1947, la ultimul sezon jucat aici de Stanley Matthews, care debutase la "Olari" când abia împlinise 17 ani, în 1932. Mai târziu, Gordon Banks şi Peter Shilton au crescut şi ei la Stoke. În 1963, ca să sărbătorească aşa cum se cuvine 100 de ani de existenţă, clubul a jucat un amical cu Real Madrid. Au fost peste 52.000 de persoane în tribune, pe Victoria Ground. Singurul trofeu cu adevărat important din vitrina lui Stoke e Cupa Ligii, în 1972.

Pe 17 aprilie 2011 însă, Stoke a învins cu 5-0 pe Bolton, într-una dintre semifinalele Cupei Angliei şi astfel s-a calificat prima oară în finală. Pe 14 mai a pierdut jocul de pe Wembley, 0-1, contra lui Manchester City. Aşadar, 147 de ani a aşteptat Stoke până să joace cu trofeul alături, în cea mai populară şi mai veche competiţie a Angliei. Câtâ răbdare şi câtă fericire!

Finala aceasta le-a adus "Olarilor" un loc în Europa League, jucând două tururi preliminare până să ajungă în grupe. Iar joi, 15 septembrie 2011, Stoke a obţinut cel mai mare punct continental al istoriei sale, 1-1 la Kiev, cu Dinamo. 147 de ani pentru ca Europa să facă în sfârşit cunoştinţă cu unul dintre cluburile esenţiale pentru fotbalul mondial. Fără performanţele altor echipe engleze, Stoke contează pentru că ne aduce aminte de unde şi cum a început totul. Şi în centrul Angliei, mândria s-a păstrat intact, iar bucuria se reinventează cu fiecare prilej oferit de un meci de fotbal.

([email protected])