Obositu’, Paulo Coelho şi alte deprimisme...

Obositu’ este un personaj cât se poate de pitoresc în peisajul cotidian al metropolei madrilene... un fel de drogoman şi zgârcioman... adicătelea întruneşte ambele caracteristici... obositu’ n-are nici un fel de scrupule în ceea ce priveşte abordarea unei aroganţe supreme. Auto-stima este factorul primordial în raportarea lui faţă de mediul înconjurător... auto-stima si egocentrismul... pe care le afişează cu o seninătate imperturbabilă spre disperarea celor din jur. Totul se raportează la un singur cuvant: EU! Restul sunt simple obiecte decorative sau instrumente experimentale sau, în cel mai fericit caz, elemente compensatorii. Obositu’ priveşte cu superioritate evidentă tot ceea ce înseamnă relaţionare în timp ce Don Quijote ascultă extaziat Linkin Park... nobody’s listening... somewhere I belong... from the inside... de la Meteora citire... sau, cum afirma recent intr-un interviu scriitorul José Luis Sampedro: „la mayoria està futbolizada o granhermanizada”...

Paulo Coelho deţine în continuare locul 1 în topul vânzarilor de carte atât în Spania cât şi în multe alte ţări ale Europei sau Americii Latine, cu cele „unsprezece minute” ale sale. Cu zeci de milioane de cărţi vândute în întreaga lume, Coelho este cu siguranţă unul dintre scriitorii cei mai populari la ora actuală. Cred că doar Stephen King ar putea să-l egaleze din acest punct de vedere.

Filmul „Los lunes al sol” de Fernando León de Aranoua a obţinut recent un alt premiu important, “Navaja de Bunuel” atribuit anul trecut peliculei “Lucia y el Sexo”, de Julio Medem. Se pare că există un reviriment al cinematografiei spaniole, dovadă fiind şi Oscarul obţinut de Pedro Almodovar cu pelicula “Hable con ella”. Filmul “Los lunes al sol” a fost revelaţia anului 2002 din clipa debutului şi până la Festivalul Cinematografic din San Sebastian unde a câştigat “Concha de Oro” pentru cea mai bună peliculă, un premiu care se adaugă la cele 5 premii Goya câştigate pentru cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor principal, Javier Bardem şi cel mai bun rol secundar pentru Luis Tosar.
Pelicula a fost desemnată pentru a reprezenta Spania la premiile Oscar, însă Academia de la Hollywood nu a nominalizat-o între cele cinci finaliste. Între timp, la Sevilla, câteva sute de scriitori s-au reunit la cel de-al VII-lea Congres al Scriitorilor din Spania pentru a dezbate aspecte legate de Legea Proprietăţii Intelectuale. S-au spus multe lucruri acolo... că Guvernul nu respectă Directivele Uniunii Europene în ceea ce priveşte împrumutul bibliotecar, că noua lege de proprietate intelectuală restrânge drepturile de autor, că societatea spaniola este infantilizată şi atrasă tot mai mult în capcana literaturii de consum...

Dar lucrurile astea parcă le-am auzit şi pe la alte ... “case”. Aşa că, hai să trecem la lucruri mai serioase. Cum ar fi Premiul Planeta 2003 obţinut de scriitorul chilian Antonio Skármeta cu nuvela sa, “El baile de la Victoria”. O carte tip scenariu cinematografic, avand 50 de capitole distincte în care autorul are o extraordinară grija pentru ritmul naraţiunii în aşa fel încât finalul să devină incitant. Personajul principal este Angel Santiago, un tânăr de 20 de ani care părăseşte închisoarea datorită unei graţieri nesperate, după ce în prealabil este violat cu consimţământul comandantului închisorii, pe care promite să-l ucidă cu prima ocazie.
Al doilea protagonist este Vergara Grey, delicvent notoriu, specialist în seifuri şi îndrăgostit de bani dar şi de soţia lui. Grey părăseşte închisoarea jurând că niciodată n-o sa mai comită vreun delict, pentru că, în închisoare şi-a pierdut tot ceea ce avea mai drag pe lume: soţia, fiul şi banii.
Al treilea protagonist este o puştoică de liceu care vrea să devină dansatoare. O poveste depre marginali şi marginalizare, despre victime ale sistemului, despre speranţe şi iluzii deşarte... O carte care merită citită... Aoleooo... am uitat cu totul de Obositu’ şi Naşparlia lui. Da’ nu-i nimic... data viitoare Don Quijote o să poposească din nou pe la uşa voastră. Cu condiţia ca ea să un fie din întâmplare închisă !