Spitalul

Intrarea
 
M intrase în spital printr-o uşă suspendată. Din prag se vedea foarte clar oraşul învăluit într-o aură mov. De când trecuseră în altă dimensiune, locuitorii micului oraş deveniseră cu toţii mov. Şi pentru ca oamenii să nu se confunde cu restul peisajului, au hotărât să nu coloreze nici o clădire în violet. Aşa că spitalul era verde. Deşi acolo veneau pe lume oameni noi şi oricât de veselă ar fi încercat să fie culoarea verde, culoarea vieţii şi a iubirii pământeşti, locul era într-o stare deplorabilă. M avea puţine gânduri în cap în acea dimineaţă înghetaţă. Pentru a capta cât mai mult din căldura solară, se înfofolise toată în culori stridente. Se simţea ultra-violetă şi foarte diferită de celălalte mamifere movulii. Se opri suspendată în uşa care atârna greu. Aştepta să i se ia pulsul. Nu simţea nici o tensiune. Lumina de afară, atât de diferită de cea infraroşie cu care era obişnuită, o calmă pe loc. Asculta acel bipăit monoton, hipnotizant. Era din nou în burta balenei materne. Închise ochii. Era prinsă într-o centură elastică dar se simţea liberă. Auzea voci difuze şi calde care se confundau cu ultrasunetele pe care le percepea clar. Înseminarea îi dădea puterea. Pulsul celuilalt devenea forţa care o sprijinea. Ea era gazda cea ultra-violetă. Ea era lumină.
 
Ieşirea
 
După puls, se lăsă dusă de valul subsolului, către o latură întunecată a spitalului. Acolo personalul avea o nuanţă albăstruie. Ei erau diferiţi de oamenii mov. Erau mai închişi. O repezeau să pătrundă în acel spaţiu insalubru în care nimeni nu se uita în ochii celui cu care vorbea. Se ascundeau unii de alţii, prin cotloane pline de mucegai care erau, culmea culmilor, baza acelei instituţii de salutat noi generaţii. Neonul şi femeia albastră îi stăteau pe cap. Îşi păstra calmul de balenă în stare de transă. Întrebarea femeii cu injecţia o iritase la modul minimal. Cu vălul ultra-violet pe cap, îşi continuă drumul de ieşire pe porţile atârnînde. Se întoarse pentru o ultimă privire. La naiba cu fiinţele alea care lăsau dâre albatre. Se şterse repede pe faţă. Aproape că îi lăsaseră urme pe obraz. Datoria femeii cu injecţia nu era de a saluta noua viaţă. Pentru o săptămână i-ar fi stat mai bine în obscuritatea subsolului. Printr-o ridicare din umeri o trimise mental acolo. În subsolul cu infraroşu. Îşi deschise mantia colorată şi privi către soare. Ce bine era din nou printre oameni.
 
Întâlnirea
 
Îşi continuă plimbarea cu ochii în trotuarul transparent. Păcat că nu se vedea apa curgând dedesubt. Asta i-ar fi regenerat puţin energiile pierdute în acea dimineaţă ultra-violetă. Se îndreptă înspre un colţ de siguranţă. Acolo o aşteptau oameni care purtau încă acele culori rare ale curcubeului. Între timp însă mai avea de donat nişte sânge albastru. Era o chestiune de rutină, o ştia bine. Şi nu era pe gratis. Nimic nu mai mergea la schimb, dar se putea negocia. Mesajele telepatice pe care le primea în ultima vreme erau destul de confuze şi o debusolau. Dar după înţepătură se trezi puţin. Avea minea mai clară şi începu să trimită ultrasunete de întâlnire. Poate cineva de pe drum va fi destul de receptiv. Şi o nimeri bine. Cu cât se apropia mai mult de centru, devenea mai receptivă. Dăduse de ei. Erau o familie de oameni ultra-violeţi ca şi ea. Ei erau trei pentru că se înmulţiseră între timp. Omul mic era mai străveziu. Puteai să-i vezi venele pulsând în culorile curcubeului. Da, era din nou printre oameni coloraţi şi asta îi dădu brusc energie. Ieşiră din cafenea pasându-şi câte o undă pentru a fi siguri că se vor mai putea regăsi. De acolo avea să se reîntoarcă la clădirea cu uşi suspendate. Dar se simţea mai colorată. Simţea că ar fi putut să lumineze chiar şi cele mai obscure încăperi. Era o tehnică mai veche de optimism focusat. Prin puterea ei ar fi putut să creeze acel sistem de scanare a culorii celor care ar fi dorit să penetreze acel spaţiu. Cei descoperiţi gri, ar fi fost introduşi într-un incubator pentru a li se da şansa atingerii nivelului violet. Până la stadiul de ultra-violet mai era cale lungă. Se simţea privilegiată cu starea ei ultra-violetă. Putea da mai departe. Cu unda receptată de la cei trei avea puterea de a  lumina un salon întreg. Se hotărî să facă asta cu tot oraşul.