Jumătate de porc viu (I)

La ora 10 seara stăteam, nu făceam nimic anume, probabil doar bilanţul unei alte zile banale. De obicei operaţiunea sfârşeşte prost: subiectul începe să gândească, vibrând de originalitate. în astfel de momente solitare simte că e cineva şi reprezintă ceva... îşi întâlneşte dublul interior. Nici eu nu făceam excepţie... deşi, dublul meu interior arăta ca dracu. Din fericire a sunat telefonul. Din nefericire, a fost începul unei aventuri care nu poate fi încadrată la nici o categorie: misiunea Jumătate de porc viu.

- Alo?
- Domnul Bezu?
- Da, cred că da... uneori nu sunt sigur...
- Alo?
- Da?
- Sunteţi domnul Bezu?
- N-am mai trecut o dată prin asta? Da, se poate spune că sunt domnul Bezu.
- Felicitări! Sunteţi unul dintre câştigătorii tombolei organizate de firma care vă oferă televiziune prin cablu.
- Serios? E o glumă? Nu-mi amintesc să mă fi înscris la vreo tombolă...
- Nu e nici o glumă... fiind abonatul nostru şi având abonamentul plătit la zi, aţi fost înscris automat. Calculatorul v-a ales pentru unul din cele 50 de premii. Felicitări.
- Un premiu? Calculatorul?
Trebuie să recunosc că pentru o clipă mi-au trecut prin minte tot felul de lucruri interesante: o maşină se spălat clasa A, un colector de scame, o vacanţă în Paradis, un abonament la operă, şampanie, aşternuturi de mătase.
- Şi aş putea să întreb despre ce fel de premiu e vorba?
- Desigur. Firma noastră vă oferă în Ajunul Crăciunului o jumătate de porc. Vă felicit încă o dată. Urmăriţi presa locală pentru detalii.
- O jumătate de porc? Viu?
Vorbeam singur, în aparat răsuna tonul. Dacă discuţia a fost reală, înseamnă că am vorbit cu o maşină care avea de dat 50 de telefoane. N-am înţeles de ce mă felicita într-una. Poate că ar fi trebuit să mă simt important sau, în orice caz, norocos.
Acelaşi lucru mi l-a spus şi Picu ceva mai târziu. Mi-a răsărit în ecranul monitorului fereastra unui webcam din care îmi rânjea năuc Picu.
- Eu nu ştiu ce ai... ar trebui să te bucuri... O jumătate de porc viu... E ceva!
- Poate că ai dreptate. Dar eu sunt omul Room Service... cred că am mai discutat despre asta... ştii tu, o omenire vaccinată împotriva cariei, trotuare curate, celulă fotoelectrică... hrană sintetică... e posibil, am văzut într-un pliant publicitar. Şi chiar nu vreau să ştiu ce bag în gură. Ce aş putea face eu cu o jumătate de porc viu?
- O mănânci, ce altceva. După cum arăţi, cred că ţi-ar prinde bine o friptură. Şi un psihoterapeut.

Am urmărit detaliile în presă şi astfel am aflat cum pot să intru în posesia premiului. Joi dimineaţă m-am prezentat la sediul firmei din strada cutare. Eram acolo cei cinzeci de norocoşi. Diverse persoane. Unii erau chiar bucuroşi, se felicitau între ei. Alţii - un pic neîncezători. Un pensionar mă întreba dacă nu cumva ne dau şi butelii. O doamnă se arăta foarte curioasă despre greutatea porcului.
- Doar o jumătate, o jumătate de porc viu, m-am băgat în vorbă.
- Jumătate de porc viu?
- Exact.
Femeia a mijit la mine o pereche de ochi suspicioşi. în astfel de momente încep să apreciez grija pe care mi-o artă Picu.

(Sfârşitul primei părţi)