Meshteru@... .com

- Ai nevoie de apometre. Ştii ce-s alea?
- Am unele informaţii...
Picu îmi explică de ce sunt bune apometrele
- Costul întreţinerii scade radical, nu, nu e doar o chestie la modă, e utilă... Şi mă dă pe mâna unui meşter.
- Sună-l, omul ştie ce face, se ocupă şi de actele de care ai nevoie...
- Acte?
- În fine, sună-l, ai să vezi. Te costa, dar face banii.

Vineri vine meşterul. Îmi iau liber pentru că trebuie să stau toată dimineaţa cu el pe cap. Îi dau adresa şi, pentru că avem unele probleme de comunicare, decid că e mai bine să-l aştept pe bulevard, în parcare. N-aş vrea să monteze apometre prin vecini, deşi s-ar părea că eu sunt ultimul cetăţean al planetei fără. Aşadar... iata-l ca vine cu un Opel model nou sau foarte nou. Foarte nou, mă asigură el, debarcîndu-şi echipa şi echipamentul. Sunt impresionat. S-ar putea ca Picu să fi avut dreptate.
Noi urcăm cu liftul, echipa pe jos şi, odată intraţi, încep să se fâţâie între cele două băi şi bucătărie, fac calcule şi măsuratori, fac unele semne pe pereţii băii şi, în final, devizul. Îmi comunică suma. Nu e aceeaşi cu cea estimată în discuţia telefonică, dar nu e o problemă, sunt pregătit pentru acestă eroare. Între timp, meşterul se fâţâie prin casă şi îmi admiră colecţia de lucrări rău aranjate de pe pereţi. Se pare că Gănescu, Gheorghiţă, Chirnoagă, Chun sau Bouz nu-i spun nimic. Nici măcar schiţa minusculă semnată de Petraşcu. În schimb, curiozitatea lui face explozie în faţa unui papirus ieftin din hol, un kitsch adus din Cairo, de care nu am voie să scap pentru că e cadou primit de la o persoană importantă.

- Şi io am pictat cînd eram tînăr. Ştii matale, cămile, deşert cu lună şi stele. Foarte frumoase. În spatele lui răsare unul dintre băieţii din echipă, Hiphop, care îi spune că ar trebuie să vină pînă în baie, man. După câteva minute meşterul îl trimite pe Hiphop să cumpere ceva. Acesta îşi reorientează cozorocul de la şapcă spre direcţia înainte şi puţin pe ochi şi iese fredonînd: duşmaii mor că ne descurcăm mai bine. Între timp le fac o cafea şi aşteptăm să vină băiatul cu pesa.
- Ce pesă?
S-a rupt un buşon, sau un manşon, sau, în orice caz, un cot. Era ruginit, va trebui să îmi schimbe şi garnitura la sifon, poate chiar sifonul cu totul, o baterie şi bineînţeles alte piese cu nume nemţeşti sau aproape nemţeşti.
- Cum aşa? întreb.
- E vechi, jur, se rupe toate cum pui mâna pe ele. Apa asta de curge la robinete e dură. Are în ea tot felul de căcaturi. Pe cuvânt, roade fier şi cauciuc, ceva de groază. Cred că are un PH toxic. Ce, matale bei apă de al robinet? Am găsit la cineva pe o coloană un fel de stalactite. Zi, mă, Mişulue.

Mişu e celălalt Hiphop. Încuviinţează dînd din cap şi soarbe din cafea. Ar putea să jure că erau şi nişte lilieci pe-acolo, nişte salamandre oarbe, un întreg ecosistem. În orice caz, foarte curând, Hiphop apare cu o cutie uriaşă cu diverse piese noi. Devizul suferă alte modificări. Intru în panică, suma depăşeşte evaluările mele cele mai pesimiste. În timp ce îi aud bocănind, tăind ţevi şi găurind pereţii cu maşini foarte performante, fac un tur al ascunzătorilor uzuale de bani. Dintr-un sertar ţipă de foame o molie, o mănânc înainte să mă mănânce ea pe mine, în altul găsesc un bilet ciudat de la fiică-mea: sunt la Hades, nu mă aşteptaţi la masă, mănînc în oraş. Poftă bună, eu am facut-o deja. În dosul cărţilor de pe raftul de sus al bibliotecii, găsesc un peşte de porţelan. Un alt cadou care nu poate merge la gunoi din motive sentimentale. Ce naiba se întîmplă în casa asta? Până să mă dumiresc, meşterul a teminat, şi-a strâns echipa şi echipamentul şi mă priveşte cu îngăduiţă. S-a cam prins el ce fel de muşteriu are. Nu poate recunoaşte un Opel, are pe pereţi papirusuri egiptene...
- Domnule, matale eşti din ăla de trăieşte de la buget... intelectual bugetar îi zice, parcă... Uite cartea mea de vizită şi mă suni cînd ai toţi banii. Nu pleci nicăieri de-acia, ştiu unde stai.
Râde. Râd şi eu văzîndu-i cartea de vizită, deşi, cumva, simt dubla ofensă. Nume, două numere de telefon şi unul de fax, e-mail – meshteru@####.com. Omul mă priveşte serios şi-mi zice:
- Îmi fac şi veveveu de-ăla de internet. Mi-l face Hiphop ăsta, băiat deştept. Hiphop îmi face cu ochiul din spate şi îmi indică cu barbia calculatorul de pe masă. Puţin mai devreme pe ecran se învîrtea icoana you got mail. Probabil Jacques de Molay îmi comunică în cuvinte foarte puţine situaţia contului meu de la Swiss Bank.
- Punem şi gresie, dacă vrei să ştii.
Au ieşit în trombă.
Gresie? Oare Picu ştie ce-i aia? Alo, Picu?