văzute-citite-auzite

Simboluri naţionale & tehnicalităţi

Românului verde (sau măcar vernil...) care a deschis ziarul National Post de vineri i s-a încreţit pielea pe el, s-a opărit cu cafeaua de la Tim Hortons® şi s-a înecat cu gogoaşa cu glazură de sirop de arţar (1) cînd a văzut pe prima pagină a unuia din cele mai prestigioase cotidiene canadiene două simboluri româneşti, ambele "pîngărite" copios. N-o să mai reiau detaliile - probabil că mass media din Romania au dezbătut subiectele pe larg şi le-au înfierat corespunzător. Pe scurt, se pare că (2) zecele care a recunoscut perfecţiunea zborului Nadiei la Montreal în '76 a fost un picuţ mînărit de arbitrii sovietici, care umflaseră deja notele alor lor (le mai ţineţi minte, alde Turisceva şi Korbut) şi care au fost nevoiţi să recunoască astfel superioritatea gimnastei române - totul în cadrul unui complot avînd drept scop cîştigarea medaliei de aur pe echipe şi pe care eu unul nu l-am priceput pe de-a-ntregul... De exemplu, cum de-a ieşit nota finală un zece curat, că doar nu arbitrau numai sovietici?! Mă rog, detalii... Mai jos un pic pe pagina întîi, ce să vezi? Tricolorul românesc (ăla oficial şi la zi, fără stemă, fără gaură) stă alături de drapelul Ciadului care e, oroare, identic. Tehnic vorbind, cică nuanţele de albastru ar fi diferite, dar cine mai stă să le caute la PANTONE®... Şi tot tehnic vorbind, Ciadul şi-a înregistrat drapelul la ONU prin 1960, cînd şi-a dobîndit independenţa, iar România în 1997 (3), după ce s-a dezmeticit puţin după deranjul din '89. Acuma că unii or să sară şi-or să spună că tricolorul împricinat flutura pe Columna lui Traian, faţada dacă, sau, şi mai bine, îi zburlea freza lui Zamolxe, asta-i altă poveste...

Lecturi (ne)obligatorii

the curious incident of the dog in the night-time de Mark Haddon e un roman extraordinar - amuzant & trist, ingenios şi absolut-de-nelăsat-din-mînă. Cristopher are 15 ani şi o memorie fotografică excelentă. Rezolvă complicate probleme de matematică şi înţelege fenomene ştiinţifice încă şi mai complicate. Dar pe oameni nu-i poate înţelege şi pace. Un roman despre autism care face de ruşine filme precum Rain Man. Ce e iarăşi interesant şi nu se pomeneşte în romanul lui Haddon (unde nu apare de altfel nici cuvîntul autism) dar am aflat de la o prietenă care lucrează cu autişti e că Cristopher - la fel ca şi Ray Babbitt (4) - suferă probabil de o formă foarte rară de autism, sindromul Asperger, care se manifestă printr-o inteligenţă peste medie şi talente extraordinare în anumite domenii, dar şi o deficienţă a abilităţilor sociale şi emoţionale caracteristică autismului. Pare-se că Einstein şi Newton înşişi au suferit de acest sindrom, iar dintre contemporani... Bill Gates. Hm... Una peste alta, the curious incident of the dog in the night-time e o carte ce-ar fi putut da uşor în sentimentalism lăcrămos, condescendenţă sau chiar prost gust, dar Haddon - care a lucrat şi el la viaţa lui cu aceşti copii - reuşeşte să evite toate aceste capcane cu o măiestrie demnă de toată lauda (şi rară pentru un debutant...).

(Toronto, 19 aprilie 2004)

Note:
1) Două adevărate simboluri canadiene - de fapt, unul adevărat, iar celălalt nu.
2) Conform recent apărutei cărţi a lui Dick Pound, oficialitate olimpică de vază. Şi canadian.
3) De unde se vede treaba că degeaba ne bosumflam noi cînd vedeam tricolorul antedecembrist fluturînd pe la diverse manifestări între 1990 şi 1997...
4) Personajul lui Dustin Hoffman din Rain Man.