Din ciclul ştiaţi că... - Astăzi, Happy Birthday®

Mai deunăzi, mi-am adus aminte glumiţa cu "ştii că aparţii anilor '90 cînd..."* şi toate celelalte din aceeaşi serie cînd mi-am dat seama că numărul mesajelor cu urări de la prieteni / rude / cunoştinţe din inbox-ul meu rivaliza cu urările în acelaşi sens de la diverse organizaţii care au încercat la un moment dat (sau luat...) să-mi vîndă una, să mă aboneze la alta şi, în general, să-mi facă viaţa mai bună cu vreo chestie despre care nu ştiam că există dar fără de care, aparent, nu puteam să trăiesc...

De-aici n-a mai fost decît o sinapsă pînă la cea mai binecunoscută şi repetată secvenţă de 6 note muzicale + 4 versuri din lumea anglofonă (şi nu numai...): "hepi barzdei tu iuu!..." Tuturor ne-a venit rîndul să-l ascultăm, de la bebeluşi neştiutori & plîngăcioşi, pînă la lideri mondiali (vezi M.M. & J.F.K). Acest cîntec s-a auzit în toate spaţiile posibile - de la spaţiul cosmic pînă la McDonalds-urile din România anilor '90 -, a sunat şi a răsunat care va să zică te-miri-unde şi din te-miri-ce...

Ce nu se prea se ştie este însă că această melopee ubicuă, compusă hăt! în secolul al XIX-lea, e încă protejată de copyright şi va mai fi încă nişte decenii bune.

Povestea începe - ca multe altele - inofensiv, cu două surori din Kentucky, numite (cum altfel?!) Mildred şi Patty. Mezina, Patty Hill, născută în anul de graţie 1868, a fost educatoare la o grădiniţă, specializîndu-se apoi în ştiinţele educaţiei şi predînd la Columbia University timp de 30 de ani. Sora mai mare, Mildred Smith Hill, a început şi ea ca învăţătoare la o şcoală de duminică, devenind apoi pianistă şi compozitoare, specialistă în Negro spirituals. Într-o (bună) zi a anului 1893, pe cînd preda la o şcoală din Louisville, Mildred "comite" o melodie; modestă, dar cu un viitor de aur. Patty, directoarea şcolii respective, îi adaugă nişte versuri şi foloseşte cîntecelul drept urare de bun-venit adresată de învăţătoare copiilor în fiecare dimineaţă. Cîntecul suna cam aşa:

Good morning to you,
Good morning to you,
Good morning, dear children,
Good morning to all.

Cîntecelul prinde şi e inclus într-o culegere de cîntece Song Stories for the Kindergarten. De aici, iţele se încurcă: nu se ştie exact cine şi cînd a produs versurile cu "Happy Birthday to You" şi le-a pus pe melodia surorilor Hill. După ce apare într-o culegere din 1924, "Happy Birthday" devine tot mai popular. În anii '30, îl găsim într-un musical de pe Broadway (The Band Wagon), iar Western Union îl foloseşte pentru prima sa "telegramă cîntătoare". Dar, cînd musical-ul lui Irving Berlin As Thousands Cheer abuzează încă o dată de melodia cu pricina, o a treia soră Hill, Jessica, intră în acţiune. La tribunal, mai exact, unde se dovedesc fără putinţă de tăgadă similitudinile dintre "Good Morning to All" şi "Happy Birthday to You". Şi-uite aşa, dintr-una-ntr-alta, cîntecelul nostru (al tuturor...) ajunge să fie protejat de copyright pînă în 2030.

Care va să zică, o să mă-ntrebaţi, de fiecare dată cînd am cîntat "Happy Birthday to You" (sau ne-am făcut că-l cîntam, în cazul unora...) în familie, cu prietenii sau colegii de birou am încălcat legea proprietăţii intelectuale? Nu. Banul trebuie pus jos numai în cazul uzului în scopuri comerciale, cum ar fi la TV, în reclame, pe scenă sau în filme. În cazul cîntărilor în locul publice, gen restaurant, juriştii sînt împărţiţi...

Zvonerii (dragii de ei...) susţineau la un moment dat că drepturile pentru "Happy Birthday to You" le-ar deţine însuşi Paul McCartney, dar adevărul e mult mai puţin senzaţional: drepturile de publicare ale cîntecelului au fost achiziţionate în anii '30 de un... contabil din New York pe numele sau John F. Sengstack. Drepturile au fost vîndute în 1998 celei mai mari edituri de muzică din lume, o divizie a gigantului AOL Time Warner, pentru circa 25 milioane de dolari. Toată povestea se pare că aduce anual cam 2 milioane de dolari în drepturi de autor, care se împart cu fundaţia caritabilă a surorilor Hill (care au murit fete bătrîne şi fără de moştenitori).

Alo, Hollywoodu'?... Pe cînd un film despre nişte surori scăpătate din Kentucky, profesoare de dans şi bune maniere, care scriu un cîntecel ce ajunge ŞLAGĂRUL definitiv!?

Toronto (6 aprilie 2004)



* În eventualitatea (vai, atît de improbabilă) în care nu ştiţi despre ce e vorba:

You know you’ve been working throughout the '90s if:
- It's dark when you drive to and from work.
- Free food left over from meetings or birthday cake leftovers are your best meal of the day AND the highlight of that day.
- You sit in a cubicle smaller than your bedroom closet.
- Your resume is on a diskette in your pocket.
- You've sat at the same desk for four years and worked for three different companies.
- The only reason you recognize your family is because their pictures are hanging in your cubicle.
- When someone asks about what you do for a living, you lie.
- You get really excited about a 2% pay raise.
- Your biggest loss from a system crash is your best e-mail jokes.
- Your supervisor doesn't have the ability to do your job.
- Salaries of the members on the Executive Board are higher than all the Third World countries' annual budgets combined.
- Weekends are those days you hear about in songs or see in movies.
- Being sick is defined as can't walk or you're in the hospital.
- Vacation is something you roll over to next year OR a check you get every January.
- Your relatives and family describe your job as "works with computers".
- You read this entire list and understood it.