Barcelona mi amor

Barcelona mi amor, fotografii de Gelu Vlaşin

Don Quijote Ratăcitorul îşi îndreaptă privirile către nordul iberic în căutarea timpului pierdut, sau poate mai degrabă în căutarea timpului care-o să vină. Pluteşte în atmosferă o boare primavărătecă, un vântuleţ îmbietor şi molatec, un zvon alburiu ca un clinchet de clopoţel. Primăvara... primăvara! Un verde proaspăt îţi ispiteşte privirea, trecătorii au întipărită pe faţă o expresie de largheţe nedesluşită, păsările dau recitaluri gratuite în parcurile care împânzesc oraşul. A venit vremea unei călătorii. La drum Roçinante, bravule! Să batem la porţile Barcelonei. Să-i salutăm cum se cuvine pe bravii catalani!

Originile oraşului Barcelona se pierd undeva prin sec I Î.C., pe vremea Imperiului Roman, care-şi stabilea coloniile în apropierea muntelui Táber. În Cataluña romanii au construit mici orăşele bine comunicate între ele care formau o adevarată reţea, cu centrul de putere în Tarraco, capitala provinciei. Unul dintre aceste mici orăşele purta numele de Barcino. Câteva secole mai târziu orăşelul avea să-şi consolídeze nucleul urban printr-o expansiune care avea să stabilească definitiv viitorul Barcelonei. În scurt timp avea să devină un adevărat centru politic, religios şi comercial.

Amprenta gotică avea să se aştearnă ca o ploaie primăvăratecă peste piaţa Sant Jaume în zona Santa Maria del Mar, în la Ribera şi în multe alte locuri. În doar 20 de ani (1900 – 1920) Barcelona reuşea să-şi scadă procentul de analfabetism de la 40% la doar 18%. Ambiţiile Barcelonei de a se converti într-o metropolă modernă erau deja vizibile. Politicienii şi industriaşii de noua generaţie îşi uneau eforturile pentru a pune în aplicare ambiţioase planuri urbanistice. Din păcate însă, Războiul Civil avea să-şi pună o amprentă sumbră peste Barcelona.

Ulterior, încetul cu încetul, oraşul avea să-şi recapete demnitatea şi să reintre în circuitul european al marilor metropole. Jocurile Olimpice aduceau Barcelonei în 1992 impulsul economic de care avea nevoie pentru a-şi transforma radical înfăţişarea. Barcelona de astăzi este o metropolă fascinanta şi seducătoare plină de ritm şi invadată de cultură. Totul converge spre ţinta supremă a fiecărui lucru bine făcut: nemurirea. Limbile oficiale sunt catalana şi castellana şi sunt vorbite de către majoritatea populaţiei.

Statutul de capitală a Cataluniei a convertit Barcelona într-un miraj turistic spre care se indreaptă anual milioane de englezi, francezi, germani, italieni, portughezi. Fascinantul Antoni Gaudi atrage şi el ca un magnet iubitorii de cultură şi artă autentică. Dar atracţiile sunt nenumărate. Sculptura Girafei Cochete, efectele optice din Sala de las Croniques, celebrul orologiu solar din Casa de les Puñes, statuile lui Ramon Berenguer, biserica Sant Felip Neri, Capela Santa Agata, imaginea impozantă a operei del Sagrado Corazón, sculpturile din Porta de la Pau si din Pla de Palau, Anella Olimpica, Palau St. Jordi, impresionantele fântâni arteziene Fonts de Montjuic, Catedrala, Piata Regelui.

Cu o populaţie de peste un milion şi jumătate de persoane, o densitate de peste 15.000 locuitori pe km pătrat, cu un salariu mediu de peste 1700 euro şi cu o speranţă de viaţă situată în jurul vârstei de 78 de ani, Barcelona este o destinaţie preferată pentru mulţi aventurieri. De ce n-ar fi şi Don Quijote Rătăcitorul unul dintre aceştia?!