Madridul intercultural – jazz şi premii literare

Don Quijote Rătăcitorul întinereşte printre mugurii exotici ai Grădinilor Regale madrilene din Casa de Campo. O explozie de culori anunţată cu bucurie de tamburinele incitante ale puştilor înşiruiţi pe aleea principală. În Colegio Mayor Universitario - San Juan Evanghelista din Madrid, pregătirile sunt în toi. Se deschide oficial Festivalul de Jazz, ediţia a XXIII-a. Bateristul Dave Welckl, Tom Kenedy, saxofonistul Gary Meek, Steve Weingart, Kurt Elling – unul dintre cei mai inovatori şi mai interesanţi vocalişti din ultimul timp; trio Laurence Hobgood, pianistul Kenny Werner, saxofonistul Gary Bartz, chitaristul Russel Malone şi pianistul Benny Green sunt doar câţiva dintre protagoniştii acestui eveniment. Douăzeci şi trei de ani de jazz autentic în CMU San Juan Evanghelista. Invitaţiile deja s-au epuizat, locurile cele mai bune au fost rezervate cu mult timp înainte, pasionaţii mişuna prin zona precum furnicile în căutarea hranei de toate zilele.

Între timp se anunţă o surpriză pentru luna iulie în Palau de la Musica Catalana. Patti Smith, un nume reprezentativ al curentului new-wave va susţine un concert şi îşi va lansa noul disc intitulat Trampin. Cu siguranţă că nu trebuie pierdută o asemenea ocazie unică. Patti Smith m-a încântat întotdeauna cu poemele ei de o ciudată rezonanţă dar şi cu melodiile pe care le-a prezentat în ultimul album. Dacă tot suntem în teritoriul muzical atunci de ce să nu vorbim şi de Pedro Almodovar, invitat special de către directorul Operei din Paris, ca să prepare un spectacol de... operă! Gerard Mortier, directorul Operei din Paris, este încrezător în şansele pe care le are în legătură cu această foarte revoluţionară iniţiativă, bazându-se pe antecedentele care l-au făcut deja cunoscut în întrega Europa. Pentru Mortier, Almodovar este precum Verdi pentru că filmele lui reprezintă mari sentimente populare iar muzica ocupă un loc important în scenariu. Probabil că o să se ţină cont în principal de compozitori de talia lui Caetano Veloso sau chiar de alţii totalmente noi pe scena muzicii simfonice. Oricum stagiunea 2004-2005 a Operei din Paris include şi două reprezentaţii în colaborare cu Teatrul Regal din Madrid : La mansion de los muertos de Janacek şi La flauta magica de Mozart.

Într-un colţ de stradă câţiva cârcotaşi sporovăiesc despre scriitoarea Laura Restrepo, câştigătoarea Premiului Alfaguara 2004, cu cartea Delirio, în care este tratat subiectul violenţei columbiene, o istorie despre dragoste, minciună şi teamă, despre care Jose Saramago afirmă că este... ameţitoare! Acelaşi nobelis,t Saramago, şi-a lansat recent în librăriile spaniole cartea Ensayo sobre la lucidez, în care, scriitorul portughez, vorbeşte despre conştiinţă şi gândire asupra sistemului democratic actual. Eseul despre luciditate a stârnit controverse în ţara de origine, majoritatea presei portugheze afirmând că propunerea scriitorului este o aberaţie politică. Nu acelaşi lucru se spune despre scriitorul Jorge Semprun, câştigătorul importantului premiu Jose Manuel Lara, cu nuvela Douazeci de ani şi o zi. Semprun s-a impus în faţa scriitorilor Jesus Ferrero cu Las trece rosas, Rodrigo Fresan cu Jardines de Kensington, Andres Trapiello cu Los amigos del crimen perfecto şi Ignacio Martinez de Pison cu El tiempo de las mujeres. Premiul este în valoare totala de... 150.000 de euro!

Acestea fiind spuse, Don Quijote Rătăcitorul aleargă besmetic în jurul parcului Retiro încercând să mai prindă un loc la festivalul de jazz San Juan Evanghelista iar Sancho Panza priveşte răsăritul de lună în speranţa că o să-i vină suficientă inspiraţie pentru a scrie nuvela câştigătoare a premiului Jose Manuel Lara de anul viitor.

Gelu Vlaşin Madrid